Voloscani, sat vechi de razesi, deschide Vrancea istorica, teritoriu ce cuprindea doar comunele cu satele care au fost intarite in stapanirea lor asupra muntilor Vrancei. Satul este una dintre cele mai vechi asezari razesesti din bazinul Putna, unde procentul celor de acest tip era cel mai mare din Romania, depasind pe cele din judetele Gorj si Valcea.Satul este amintit pentru prima data intr-un Uric din anul 1546 de pe vremea lui Petru Rares, sub denumirea de Consesti, nume care a fost schimbat odata cu vanzarea de catre Tunsul a unei treimi din sat lui 'Lupu Volosca, Tomei, Magdei si lui Patrascu'. Documentul contine, pe verso, numele feciorilor Voloscai: Bulus, Baciul, Oanca, Lala, Damian, batranii din care s-a constituit satul. Satul apare sub numele de Voloscani in zapizul din 8 septembrie 1608, in timpul domnitorului Constantin Movila, cand Toma vinde partea de mostenire a mamei sale Magda Patrascu lui Gheorghe Stolnicul din Focsani. In decursul timpului, satul apare in documentele de vanzare a unor pamanturi sau in relatie cu o serie de manastiri care au functionat in Vrancea: Mera, Vizantea, Manastirea lui Ionita, langa Vidra, existenta in anul 1648, Schitul Babele, construit de calugarul Partenie de la Bisericani, in anii 1632-1633, jefuit de ostile lui Matei Basarab si schitul Manastirii Mera de la Ruget. De locul si numele satului, in secolul al XX-lea, se leaga descoperirea, in anul 1914, intr-o asezare mai veche a unui tezaur de monede de argint, dacice, compus initial din 60 de piese, care au si primit apelativul de tipul Voloscani. Academicienii Constantin Moisil si Constantin C. Giurescu au efectuat cercetari in acest sens. Biserica satuluiIn decursul timpului, satul a avut mai multe lacasuri de cult, construite, din lemn sau paianta, acoperite cu stuf sau sindrila, in vatra actualului cimitir. Din secolul al XV-lea, dupa ce Ţinutul Vrancei este cucerit de la munteni de catre Ştefan cel Mare, din punct de vedere bisericesc, tinutul a intrat in jurisdictia Episcopiei Romanului. Biserica avea hramul 'Sfantul Prooroc Ilie', dupa cum reiese din Ştirile cartografice din Biserica Moldovei la 1809. Primii clerici cunoscuti din documente sunt diaconul Ilie si popa Nistor, la 9 februarie 1719. Intre preotii slujitori, mentionati in diferite documente, se numara si: Sandu Voloscanu, 1733; popa Ion, diaconul Samion si diaconul Ion, la 1774; 1809 - Gavril Zalariul. Intre 1812 si 1816 se construieste o biserica din lemn, in timpul preotilor Sandu din Voloscani si Dimache Sachelar, ce va fi reparata in 1860. Tot acum se va ridica si o clopotnita, inzestrata cu clopote, in 1817, pastrandu-se pana astazi un clopot donat de obstea satului Voloscani. Dat fiind faptul ca avem stiri despre nume de preoti, in anii ce vor urma, din documentele referitoare la impartirea muntilor Vrancei, facem cateva precizari referitoare la situatia speciala a preotului in obste. Preotul apare cu precadere in toate problemele privind viata de familie, la toate certurile la care se cauta o impacare si la testamentele care se fac, cu limba de moarte, in care avea nu numai rolul de duhovnic, ci si pe acela de martor. In acest sens, preotii satului participa la intrunirile Sfatului celui mare al Vrancei, cu diferite ocazii, dar mai ales atunci cand se redistribuiau muntii. Prima biserica de piatra a fost zidita in 1914Sub pastorirea preotului Gheorghe Tutoveanu, originar din Clipicesti, absolvent al Seminarului din Roman, in 1914, se construieste o biserica din caramida, cu soclu de piatra, cu trei turle, dar va fi bombardata in timpul razboiului, in 1916. O noua tentativa se va datora Societatii Naruja, care, urmand a exploata pentru ani buni lemnul Muntelui Verde, se obliga sa ridice in sat o biserica si o scoala, ambele din caramida. Biserica, acea catedrala a Vrancei, se zideste intre 1920 si 1924, fiind sfintita la 8 septembrie 1924. Sfintirea a fost programata, nu intamplator, la 8 septembrie, deoarece in anul 1924 se implineau 316 ani de la prima atestare documentara a satului, sub noul nume Voloscani. De aceea, se considera data de 8 septembrie sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului, cand a avut loc sfintirea, ca o ctitorie, ca un al doilea hram, fara a se mai cunoaste astazi, in sat, semnificatia aceasta. Dar iconomia divina a facut ca turlele bisericii sa nu reziste cutremurului din noaptea de 10 spre 11 noiembrie 1940, fiind demolata ulterior. Cuvintele cronicarului: 'nu sunt vremurile sub oameni, ci bietii oameni sub vremuri' au avut valabilitate si pentru istoria satului, deoarece razboiul si instaurarea regimului totalitar si ateu au saracit satul si pe urmasii razesilor vranceni de proprietatile avute, de Muntele Verde, reducand posibilitatile materiale ale satenilor la limita subzistentei. Piatra de temelie a noii biserici a fost asezata in 1994In graba timpului, profitand de ignoranta oamenilor, autoritatile au sfatuit a se darama biserica, iar caramida a se transporta la Vidra, pentru un camin cultural, care nu a vazut ulterior nici temelia. Ideea rezidirii bisericii a existat permanent in sufletele satenilor, majoritatea, astazi, trecuti la Domnul, si s-a concretizat in ziua de 8 mai 1994, in Duminica Tomei, cand Inalt Preasfintitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei, a savarsit Sfanta Liturghie, a sfintit locul si a pus piatra de temelie pentru o noua biserica, in nadejdea obtinerii de fonduri de la sateni si de la alti donatori. Intre timp, satele vrancene au recastigat muntii daruiti de Sfantul Voievod Ştefan cel Mare, ocrotitorul Vrancei. Muntii Vrancei au devenit astfel si o sursa de ajutor pentru comunitate si pentru biserici, de contributia aceasta bucurandu-se si satul Voloscani, caci obstea satului, prin mai tinerii conducatori, a adus o contributie importanta finalizarii constructiei. Prin Hotararea Consiliului Eparhial al Episcopiei Buzaului si Vrancei s-a constituit, la 1 ianuarie 1999, Parohia Voloscani, prin separarea de cea din Caliman. La 1 iulie 2005, s-au inceput lucrarile de pictura bisericeasca, in tehnica fresco, de catre teologul si pictorul bisericesc Vergica Tufanoiu, fiind incheiate la 1 noiembrie 2010, acesta pictand si catapeteasma. Sfintirea Bisericii 'Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul'Biserica noua a Parohiei Voloscani, inchinata Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul, a fost sfintita duminica de Inalt Preasfintitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei, inconjurat de un sobor de slujitori, din care au facut parte preotii Adrian Gabor, fiu al satului Voloscani, Daniel Benga, Emanoil Babus, Gheorghe Holbea, Alexandru Gherasim si Vasile Cretu, cadre didactice la Facultatea de Teologie Ortodoxa 'Justinian Patriarhul' din Bucuresti. 'Sa ne bucuram sufleteste de ceea ce s-a facut si de ceea ce vedem aici. Este o sarbatoare mare pentru aceasta parohie, este un moment important in istoria Vrancei, caci iata, aici, pe aceasta culme s-a zidit Casa lui Dumnezeu. De aici pot lua pilda multe alte parohii din judetul Vrancea si din judetul Buzau', a spus Inalt Preasfintitul Parinte Arhiepiscop Epifanie. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 5 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1262

Id: 14950

Data: Jul 5, 2011

Imagine: