Dumnezeu ne spune sa ne iubim aproapele. Cati dintre noi asculta insa de aceste cuvinte? De cate ori ne-am aplecat sa-i dam o mana de ajutor celui cazut pe strada? De cate ori ne-am oprit din drumul grabit catre birou, casa, scoala, atunci cand cineva ne-a intrebat de drumul sau? De cate ori l-am tras de maneca pe cel care scuipa sau arunca orice ii prisoseste in plina strada sau pe geamul masinii? De cate ori?Am strambat de atatea ori din nas: E beat! E vagabond! Miroase urat! Lasa ca stie sa citeasca si singur indicatoarele! Sau "ce sa-i fac eu celui care scuipa pe strada? Sa ma iau la bataie cu el?". Sau "ei si, daca as fi ajutat-o pe batrana care dimineata era prea dezorientata ca sa poata traversa singura, cu ce as fi schimbat lucrurile, cand sunt atatia altii care nici nu i-au aruncat o privire macar?". Daca stai sa te gandesti un minut, sunt gesturi atat de marunte. Sunt gesturi care nu ne costa nimic. Decat putin suflet. E nevoie sa-ti pese.Ingrijind ranile copiilor africaniDaniel Ţecu a stat poate mai multe zile cu copiii africani decat cu familia lui. Le-a gonit mustele de pe ranile care supurau, le-a sters lacrimile de pe fata atunci cand clestii medicilor le-au muscat din trup, dar, mai ales, le-a intins infima bucata de paine care pentru ei avea valoarea aurului. In fruntea unor echipe ale ONU, merge de cate ori se poate sa duca alimente si medicamente in tari din Africa unde foametea si saracia sunt la ele acasa. In restul timpului, are grija de echipele de voluntari care in fiecare seara merg pe strazi pentru a imparti aceeasi bucata de paine oamenilor nevoiasi care, lipsiti de un acoperis, au ajuns sa traiasca si sa doarma pe strazi. Toate acestea nu se intampla insa in Romania, ci in Spania. Caci Daniel, desi roman, a ales sa emigreze de multi ani in Spania. Acolo a invatat si lectia voluntariatului, "meseria" de a-i ajuta pe ceilalti fara a primi nici macar un banut in schimb.Despre diferentele si asemanarile dintre altruism - disponibilitatea de a-i intinde o mana de ajutor celui cazut in strada, si voluntariat - actiunea de a munci pentru cei defavorizati fara a primi beneficii materiale, ne-a vorbit psihologul Mirela Zivari. "Altruismul este o trasatura caracteriala, care poate in anumite perioade sa fie o trasatura dominanta in structura unui om, si poate sa fie trecuta in plan secundar sau tertiar in functie de evenimentele care i s-au intamplat. Nu tine de temperament, care este innascut, tine de educatie, iar daca in educatia noastra nu au fost investite valorile care graviteaza in jurul altruismului si nu au fost date exemple, pentru ca noi invatam prin exemple, atunci nu ne putem astepta ca altruismul sa mai fie o trasatura a romanilor. Educatia este singura sansa", spune Mirela Zivari. Şi daca in Romania lipseste educarea omului de a fi altruist, acelasi lucru se poate spune si despre voluntariat. In ciuda campaniei recente de mobilizare a populatiei la strangerea gunoaielor, nu se poate vorbi in Romania inca de voluntariat ca despre o obisnuinta a cetateanului, acesta nefiind educat in aceasta directie. "Voluntariatul in Romania este doar un vis frumos la care romanii nu adera. Noi nu avem educatia voluntariatului in Romania, ajutorul pe care il dai celorlalti fara sa astepti ceva in schimb. Poate din cauza faptului ca venim dupa o perioada comunista, poate din cauza faptului ca suntem extrem de egoisti si traim intr-o instabilitate marcanta avem parte de asa ceva", spune psihologul Zivari.Totusi, potrivit studiului "Romania 2010. Sectorul neguvernamental - profil, tendinte, provocari", in anul 2008, 89.450 de romani erau angajati in sectorul neguvernamental, in conditiile in care 68% din cele 21.319 de ONG-uri active functioneaza exclusiv pe baza de voluntariat.Credinciosul ramane statornic in faptele bunePersoanele care vor sa isi ajute semenii gasesc sustinere si in cadrul Bisericii. Preotul Emil Caramizaru de la Biserica "Sfantul Gheorghe Nou" spune ca este important ca slujitorii Bisericii sa stie sa ii orienteze pe cei care vor sa ajute catre persoanele aflate cu adevarat intr-o situatie grea din punct de vedere social. "Pentru noi, preotii, este o surpriza placuta sa constatam ca unii dintre credinciosii nostri au o disponibilitate atat de frumoasa in ceea ce priveste sprijinirea semenilor nostri aflati la vreme de necaz si suferinta. Romanii, in general, sunt oameni cu frica de Dumnezeu, cu mila pentru cei aflati in suferinta si cu ospitalitate pentru cei straini. Aceasta trasatura se leaga de filonul spiritual crestin-ortodox al acestui neam iubit de Dumnezeu si inzestrat cu multe si frumoase daruri. Tocmai de aceea, socotim ca, in ciuda greutatilor economice pe care si Romania le resimte, romanul ortodox si cunoscator mai ales al preceptelor evanghelice ramane statornic in savarsirea faptelor bune, ce ne face sa fim marturisitori si infaptuitori ai invataturilor hristice. Ne trebuie totusi mai multa consecventa si spirit de fraternitate pentru o crestere a virtutilor ce rodesc binele si aplicarea lui in viata de zi cu zi", spune preotul Caramizaru.Şi desi Biserica, prin parohiile ei, poate si contribuie la ajutorarea celor aflati in nevoie, si preotul Caramizaru sustine parerea psihologului Mirela Zivari: este nevoie de o implicare a mai multor entitati pentru a-i educa pe oameni in spiritul voluntariatului. "Biserica, prin parohiile ei, poate contribui si contribuie de fapt eficient la implinirea acestor deziderate sociale. Cred ca este nevoie si de impreuna-lucrarea unor institutii ale statului si asociatii nonguvernamentale care sa sprijine cu propriul exemplu si cu o lamurire completa a oamenilor ca ceea ce fac este in mod real in sprijinul semenilor lor aflati in suferinta", mai spune preotul Emil Caramizaru.Nu putem fi toti ca Daniel. Dar putem alege sa ne pese. Mai intai de cei de langa noi. Te-ai uitat azi la cel care sta in dreapta sau in stanga ta? (Articol publicat in "Ziarul Lumina" din data de 26 octombrie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 532

Id: 34944

Data: Oct 25, 2013

Imagine: