In Biserica Ortodoxa, Sfanta si dumnezeiasca Liturghie, adica slujba Jertfei Legii celei Noi, reprezinta cea mai importanta slujba din cult. Precum Jertfa de pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos a fost centrul activitatii Sale de rascumparare a intregului neam omenesc, tot asa Sfanta Liturghie, care actualizeaza acea Jertfa, este temelia si miezul intregului cult ortodox. In cursul anului bisericesc sunt cateva zile aliturgice, adica zile in care nu se savarseste Sfanta Liturghie nici chiar in manastiri sau catedrale. Despre acestea si despre importanta lor ne vorbeste in interviul ce urmeaza parintele lect. dr. Marian Mihai.Parinte profesor, cand se savarseste Sfanta Liturghie?Toate slujbele savarsite in Biserica noastra constituie o introducere in slujba Sfintei Liturghii sau sunt intr-o legatura directa sau indirecta cu dumnezeiasca Liturghie.Din traditie vedem ca Parintii Bisericii invatau ca Liturghia sa fie savarsita in fiecare zi a anului bisericesc. In felul acesta s-a manifestat si comunitatea din Ierusalim in perioada de pruncie a Bisericii cand Liturghia se savarsea zilnic (vezi Faptele Apostolilor 11, 46).In timp, Liturghia s-a limitat, mai ales in comunitatile din diaspora, la o singura zi - duminica, mai apoi sambata si duminica sau miercurea, vinerea, sambata si duminica.Astazi, in manastiri, in catedrale chiriarhale, se oficiaza Sfanta Liturghie in fiecare zi a anului bisericesc, asa cum recomanda Sfantul Simeon al Tesalonicului, care vorbeste despre obligatia preotului de a liturghisi zilnic.Ce sunt zilele aliturgice?Vedem din calendarul nostru crestin, din cartile de slujba si din randuiala Bisericii noastre - traditia Bisericii - ca sunt in cursul anului bisericesc cateva zile aliturgice, adica zile in care nu se savarseste Sfanta Liturghie nici chiar in manastiri sau catedrale.Sunt zile in care tipicul si cartile de slujba prevad ajunare, adica post pana seara.Explicati-ne care sunt aceste zile si care este specificul lor!Vinerea Patimilor este o zi de intristare si de post, pentru ca in aceasta zi a fost rastignit si ingropat Domnul nostru Iisus Hristos. In popor, vinerea aceasta mai este numita si Vinerea seaca. In aceasta zi nu se savarseste liturghie din doua motive, pentru ca Sfanta Liturghie este o taina pascala, o zi de bucurie, o zi in care credinciosii sunt chemati la praznuire si din acest motiv savarsirea ei este nepotrivita cu zilele de plans si de post. In aceasta zi a fost rastignit, a murit si a fost ingropat Domnul si stapanul nostru, de aceea nu ne putem bucura, nu putem sa praznuim cu veselie.Cine este cel care rade, petrece, se bucura atunci cand cineva drag este condus catre mormant? In al doilea rand, amintirea patimirii Domnului nostru Iisus Hristos, petrecuta in aceasta zi si pe care credinciosii Bisericii noastre o traiesc plenar, cu zbucium si cu tanguire, atat in viata personala, in chilia sufletului, cat si in randuiala Bisericii, s-a socotit atat de completa, incat nu s-a mai socotit folositor si logic sa se redubleze prin savarsirea Sfintei Liturghii, care de fapt este aceeasi tema. Traditia Bisericii o rezuma Sfantul Simeon al Tesalonicului care ne spune: Iar in Sfanta si Marea Vineri nu facem Liturghie deplina, caci Domnul, predand joi Tainele intru pomenirea Patimii Sale, in ziua de vineri a rabdat de bunavoie patima si prin cruce a slujit Tatalui din voia Lui, asa cum se spune, dandu-Se pe Sine, si nu fiind predat, celor care vroiau sa-L omoare. De aceea, fiind facuta jertfa atunci prin Sfanta Sa gura nu mai este nevoie ca noi sa o facem din nou intru pomenirea Patimii Sale, cand El a facut aceasta. De aceea nu am primit din traditie sa facem jertfa deplina atunci.Zile aliturgice sunt si luni si marti din prima saptamana a Postului Pastilor - aceste zile sunt zile de post cu ajunare deplina. Sfintii Parinti au randuit ca aceasta prima saptamana a postului sa fie pazita cu cea mai mare rigoare posibila. Multi monahi si multi crestini imbunatatiti raman fara sa manance nimic pana vineri. Crestinii randuiesc ca aceasta prima saptamana a postului lor sa fie pazita cu tarie si o socotesc drept cea mai curata printre toate celelalte zile ale Postului Mare. Din acest motiv, aceasta saptamana era numita Saptamana curata pentru a arata ca felul in care trebuie sa fie pazita trebuie sa fie model pentru toate celelalte saptamani ale Postului Mare.In ciuda diversitatii de stari a crestinilor, cu totii trebuie atunci sa se faca monahi, consacrandu-se postului si rugaciunii.Dupa patriarhul Cosma Aticul, aceasta a fost instituita in toata rigoarea pentru a-i obliga pe mireni sa pazeasca cel putin timp de o saptamana regulile pe care monahii si clericii trebuie sa le respecte tot timpul Postului Mare.Ravna si rigoarea la care suntem chemati in timpul acestei saptamani, si mai ales in primele zile, corespund cu invataturile Sfintilor Parinti date incepatorilor in viata duhovniceasca. Discret trebuie sa alergam catre Hristos, moderat trebuie sa culegem virtutile necesare mantuirii noastre si cu staruinta patimile trupesti si sufletesti sa le biruim din tineretile noastre. Adu-i lui Hristos in tineretea ta ostenelile tale, ca sa primesti la batranete bogatia nepatimirii. Caci ceea ce am adunat la tinerete hraneste si intareste pe cei ce au slabit la batranete, citim in opera Sfantului Ioan Scararul, Scara. Miercurea si vinerea din Saptamana branzei, pridvor spre Postul MareExista zile aliturgice si in afara Postului Mare?Da. Nici in miercurea si vinerea din Saptamana branzei nu se oficiaza Sfanta si dumnezeiasca Liturghie, pentru ca in aceste zile, premergatoare si pregatitoare pentru Postul Mare, se canta Aliluia in loc de Dumnezeu este Domnul, se fac metanii si se ajuneaza. Caracteristica cea mai importanta a sujbelor din aceste zile de miercuri si vineri, zile in care nu se savarseste liturghie, este si rolul Utreniei care este cel din Postul Mare insotit de tropare fixe, metanii si rugaciunea frumoasa a Sfantului Efrem Sirul. Doamne si Stapanul vietii mele…: aceasta se rosteste pentru prima data la sfarsitul Utreniei din miercurea aceasta, a saptamanii lasatului sec de branza, si ea inceteaza in miercurea din Saptamana Mare. Miercurea din Saptamana branzei nu are stihiri ale Triodului tocmai pentru a pune in evidenta faptul ca aceasta zi inca nu tine de Postul Mare, ci este doar un pridvor ce ne conduce spre el. Este o zi in care se pastreaza randuiala obisnuita a anului bisericesc, adica ziua liturgica incepe de seara spre dimineata, iar nu de dimineata spre seara, cum se desfasoara oficiul in timpul Postului Mare.Ultimele zile aliturgice din timpul anului sunt zilele de vineri dinaintea Craciunului si a Bobotezei, cand aceste praznice cad duminica sau lunea.In aceasta zi de vineri se ajuneaza. Traditia palestiniana impunea sa nu se savarseasca nici Liturghia euharistica, pentru ca se afla in contradictie cu aceste zile de post si de anticipare a Postului Mare, nici Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, fiindca nu s-a intrat inca in perioada celor 40 de zile ale Postului Mare. Exigenta rigorii si a indraznelii ascetice nu contrazice blandetea si discernamantulDupa o traditie destul de veche, zilele care astazi sunt aliturgice erau zile in care se savarsea Liturghia la Constantinopol pana in secolele al XII-lea - al XIII-lea.Tipicul Sf. Sofia de la Constantinopol din secolul al IX-lea noteaza ca dupa Evanghelia Vecerniei diaconul zice ectenia mare si celelalte ale Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite. Alte elemente care ne lamuresc destul de clar ca se savarsea Liturghia Darurilor sunt consemnate in codicele Timon Stavron 40, Patmos 266, in Tipicul Manastirii Everghelidos, Codicele Atena 788 din secolul al XII-lea.Liturghia Darurilor, din vinerea mare, o subanteleg si codicele Sinai 150, Atena 662, 713, Vatopedi 861, toate din secolul al XII-lea.Lucrul acesta l-a observat si-l consemneaza si Sfantul Simeon al Tesalonicului, care vorbeste despre savarsirea Liturghiei Darurilor chiar in Vinerea Mare, cu mici diferente fata de cea savarsita in Postul Mare.In jurul anului 1200 a iesit din uz savarsirea Liturghiei Darurilor din Saptamana branzei, din primele zile ale Postului Mare si din Vinerea Mare.Sfantul Simeon o pune pe seama instaurarii tipicului monahal de la Ierusalim, care a avut loc in acea perioada si a adus schimbari importante in cultul Bisericii.Din observatiile Sfantului Simeon al Tesalonicului, din toate dovezile pe care le avem, din jurnalul de calatorie al Egeriei (secolul al IV-lea) si pana la Tipicul bisericii Invierii din Ierusalim din anul 1122, remarcam ca Liturghia nu se savarsea la Ierusalim.Recapituland cele de mai sus, amintim ca, dupa practica intregii Biserici Ortodoxe, se interzice savarsirea Sfintei Liturghii in zilele de miercuri si vineri din Saptamana branzei pentru ca apartin din punctul de vedere liturgic postului si nici luni si marti in saptamana intai din post nu se savarseste Liturghie. Saptamana lasatului sec de branza stabileste o trecere blanda intre doua cicluri liturgice - fix si mobil - si incheie perioada de pregatire printr-o lucrare launtrica si exterioara in vederea intrarii in arena postului in care exigenta rigorii si a indraznelii ascetice nu contrazice blandetea si discernamantul. (interviu realizat de diac. Ciprian BÂRA, Ziarul Lumina/12 februarie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2542

Id: 4550

Data: Feb 12, 2010

Imagine: