1. SINAXAR IN DUMINICA CELOR TREI SUTE OPTSPREZECE PURTĂTORI DE DUMNEZEU PĂRINȚI DIN NICEEA.

In aceasta zi, duminica a saptea dupa Pasti, praznuim intaiul sinod ecumenic, din Niceea, al celor trei sute optsprezece purtatori de Dum­nezeu Parinti.

Praznuim sarbatoarea de azi din urmatoarea pricina: Domnul nostru Iisus Hristos, dupa ce S-a imbracat in trup si a adus la indeplinire toata negraita - iconomie cea pentru noi, S-a intors iarasi la scaunul Parintesc. Sfintii voind, insa, a arata ca Fiul Iui Dumnezeu S-a facut cu adevarat om si ca S-a inaltat la ceruri om si Dumnezeu desavarsit si S-a asezat de-a dreapta maririi in cele inalte, si ca acest sinod al Sfintilor Parinti L-a propovaduit si L-a marturisit pe Fiul de o fiinta si de o intocmai cinstire cu Tatal; pen­tru acest motiv, dupa slavita inaltare, au randuit sarbatoarea de fata, vrand oarecum si mai mare sa faca adunarea atat de numeroasa a Parintilor care au propovaduit pe Acela Care S-a inaltat cu trupul, Dumnezeu adevarat si om desavarsit in trup.

Sinodul acesta a fost pe vremea lui Constantin cel Mare, in al douazecilea an al domniei lui, dupa incetarea prigoanei crestine de catre pagani. Constantin a inceput a imparati intai la Roma, dar mai tarziu, in anul 5838 de la facerea lumii, a zidit cetatea cea prea frumoasa care ii poarta numele. Tot atunci s-au inceput si cele privitoare la Arie. Acesta era originar din Libia si venise la Alexandria si fusese hirotonit diacon de Sfantul sfintitul Mucenic Petru al Alexandriei. Arie a inceput, insa, a huli impotriva Fiului lui Dumnezeu, barfind cu glas tare ca El ar fi faptura, nascut din nefiinta, si ca s-ar gasi departe de dumnezeiasca vrednicie, si ca in chip gresit se numeste intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu, impotrivindu-se, dupa cum credea el, nelegiuitului Sabelie, care zicea ca Dum­nezeirea este o singura persoana si un singur ipostas, care este cand Tata, cand Fiu, cand Duh Sfant. Arie, hulind in felul acesta, marele Petru l-a indepartat din preotie, vazand pe Hristos, pe Sfantul Jertfelnic, ca un prunc imbracat in haine rupte, Care spunea ca Arie este cel ce I le-a rupt.

Venind Ahila arhiepiscop al Alexandriei, dupa Petru, a iertat din nou pe Arie, la fagaduinta acestuia ca se va indrepta. Pe langa aceasta l-a hirotonit preot si l-a pus l-a scoala din Alexandria. Dupa moartea lui Ahila, a ajuns arhiepiscop Alexandru, care, afland ca Arie invata aceleasi huliri, si inca si mai rele, l-a scos din Biserica, depunandu-1 prin sobor.

Teodoret spune ca Arie mai invata ca firea lui Hristos ar fi schimbatoare; si tot el a nascocit cel dintai hulirea ca Hristos ar fi luat asupra Sa un trup neinsufletit si fara judecata. Este scris ca Arie a inselat pe multi cu invataturile lui nelegiuite si ca a momit de partea lui pe Eusebiu al Nicomidiei, pe Paulin al Tirului, pe Eusebiu al Cezareei si pe altii. El a pornit impotriva Iui Alexandru; iar Alexandru, facand cunoscute in toata lumea invataturile pline de hulire ale lui Arie si caterisirea lui, pe multi i-a ridicat la impotrivire.

Deci, fiind tulburata Biserica si nearatand nimeni grija si dragoste pentru biruinta dogmei, marele Constantin a adunat la Niceea, din toate partile lumii, pe cheltuiala statului, pe Parintii despre care este vorba, si chiar si el s-a dus acolo. Astfel, toti Parintii adunandu-se si fiind chemat si imparatul, el a luat loc nu pe tron imparatesc, ci pe un scaun mai prejos de vrednicia lui. Și graind ei despre cele ale lui Arie, l-au supus anatemei atat pe el, cat si pe toti cei ce gandeau la fel cu el. Iar Cuvantul lui Dumnezeu a fost marturisit de Sfintii Parinti ca fiind de aceeasi fiinta si de aceeasi cinstire si impreuna fara de inceput cu Tatal. Acestia au alcatuit si Simbolul credintei, ducandu-1 pana la articolul: "Cred si intru Duhul Sfant..."; caci partea urmatoare va fi plinita de Sinodul al doilea ecumenic. Tot acel intai Sinod a intarit pe langa acestea si sarbatorirea Pastilor, aratand cum si cand tre­buie sa-l savarsim si ca nu trebuie sa-l sarbatorim odata cu iudeii, cum era obiceiul mai-nainte. Ei au intocmit si douazeci de canoane pentru intarirea Bisericii. Iar marele si intocmai cu Apostolii imparat Constantin a intarit la sfarsit sfantul Simbol al credintei cu semnatura lui, facuta cu cerneala rosie.

Printre Parintii care au fost la Sinodul intai ecumenic, doua sute treizeci si doi erau arhierei, iar optzeci si sase erau preoti, diaconi si calugari; adica, numarul celor ce au fost de fata s-a ridicat la trei sute si optsprezece. Cei mai de frunte din­tre acestia trebuiau sa fie: Silvestru, arhiepisco­pul Romei, si Mitrofan al Constantinopolului, care era bolnav; ei au fost de fata prin loctiitori. Apoi Alexandru al Alexandriei, cu marele Atanasie, care pe atunci era arhidiacon; Eustatiu al Antiohiei si Macarie al Ierusalimului; Osie, epis­copul Cordobei; Pafnutie Marturisitorul; izvoratorul de mir Nicolae si Spiridon al Trimitundei, care, invingand in discutie pe un filosof de acolo, l-a botezat, aratandu-i Lumina cea in trei Straluciri.

Mutandu-se la Dumnezeu doi parinti arhierei in timpul sinodului, marele Constantin a pus in cosciugele lor, bine inchise, asezamintele tocmite de Sfantul Sinod, care s-au aflat iscalite si intarite si de acestia in cuvinte dumnezeiesti ne­spuse.

La sfarsitul Sinodului s-a terminat de zidit si Constantinopolul. Atunci Constantin cel Mare a chemat pe toti acei sfinti barbati, care, incon­jurand cu totii cetatea si facand rugaciuni pentru ea, au intarit-o din destul sa fie imparateasa a tuturor cetatilor si au inchinat-o, la sfatul imparatului, Maicii Cuvantului. Dupa acestea, fiecare dintre Sfintii Parinti s-a intors la locul lui.

Dupa ce marele Constantin s-a mutat catre Domnul, si sceptrul imparatiei era tinut de fiul sau Constantiu, Arie a venit la imparat, zicand ca vrea sa lase toate ratacirile si sa se uneasca cu Biserica lui Dumnezeu. Deci, scriindu-si hulele pe o tablita, si-a legat-o de gat si, ca si cum s-ar fi supus Sinodului, lovea cu mana tablita, zicand: Ma supun hotararilor acestuia. Atunci imparatul a dat porunca patriarhului Constan­tinopolului ca Arie sa fie primit iarasi, negresit, in sanul Bisericii. Și atunci, dupa moartea lui Alexandru, pe scaunul Alexandriei era Mitrofan, care, stiind firea rea a lui Arie, statea la indoiala si se ruga lui Dumnezeu sa-i descopere daca primirea lui Arie in sanul Bisericii este dupa voia cea dumnezeiasca. Și sosind vremea ca Arie sa slujeasca impreuna cu el, rugaciunea lui s-a facut si mai fierbinte. Iar Arie, mergand la bi­serica, undeva prin apropiere de stalpul targu­lui, fiind cuprins de dureri de pantece, a intrat intr-o umblatoare obsteasca. Pedepsit fiind, toate madularele cele dinlauntru si le-a dat afara, patimind aceeasi sfasiere ca si Iuda, pen­tru aceeasi tradare a Cuvantului. Astfel, de vreme ce el a rupt pe Fiul lui Dumnezeu de fiinta Tatalui, a fost si el sfasiat, fiind gasit mai tarziu mort. Și astfel a scapat Biserica de pacostea aceluia.

Pentru rugaciunile celor trei sute optsprezece Parinti, purtatori de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

2. Sfantul Cuvios Onufrie cel Mare a fost un mare sihastru din Egipt si a trait pe la anii 350-400. Dupa ce a stat o vreme intr-o manastire din partile Tebaidei, a plecat in pustie, unde 60 de ani nu a vazut fata de om. L-a gasit aici Sfantul Cuvios Pafnutie, care a calatorit in toata pustia, dorind sa cunoasca si sa scrie viata pustnicilor. Onufrie i-a spus ca a gasit in pustie pacea inimii, bucuriile rupte din bucuria cereasca, rugaciunea fierbinte si ca a trait din osteneala mainilor sale, hranindu-se din roadele unui smochin din apropiere. Sfantul Onufrie a murit cand inca era la el Pafnutie. Dupa ce acesta l-a ingropat, indata coliba s-a prabusit, smochinul s-a uscat si apa izvorului a secat.

3. Astazi pomenim si pe Sfantul Cuvios Petru Atonitul, care, dupa ce a fost rob la arabi, a ajuns in Muntele Athos, unde, la indemnul Maicii Domnului, a locuit intr-o pestera. Se hranea cu ierburile care cresteau in jurul locasului, iar mai tarziu un inger ii aducea hrana la 40 de zile. A biruit multe ispite de la diavol, iar dupa ce a trecut la cele vesnice, trupul sau a fost binecuvantat de Dumnezeu cu neputrezirea.

[gallery-j]2016/stiri/01_ianuarie/20/i/12.06[/gallery-j]

The post 12 D Sf. Cuv. Onufrie cel Mare si Petru Atonitul; Duminica a VII-a dupa Pasti (a Sf. Parinti de la Sinodul I Ecumenic) appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriahiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 977

Id: 60152

Data: Jun 12, 2016

Imagine: