Amintire in vesmant alb

Miercuri, 30 iulie 2014, Patriarhia Româna comemoreaza sapte ani de la trecerea la cele vesnice a vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul († 30 iulie 2007). Cu acest prilej, în cele ce urmeaza va prezentam un articol publicat în Ziarul Lumina, Vineri, 30 iulie 2010, semnat de Daniela CÂRLEA ŞONTICĂ, intitulat Amintire în vesmânt alb:Astazi se împlinesc trei ani de când patriarhul Teoctist a adormit întru Domnul. Celui de-al cincilea patriarh al României i se fac slujbe de pomenire atât la Catedrala patriarhala, cât si în alte biserici din tara. Când merg la slujba la Patriarhie, ma asez cel mai adesea lânga mormântul lui si traiesc aceasta dubla prezenta: un patriarh slujeste în altar, iar altul, tacut, abia perceput, se odihneste undeva, în partea dreapta, cu multe flori albe aduse în dar.Am tot sperat ca, apropiindu-se ziua în care se împlinesc, iata, trei ani de când patriarhul Teoctist a plecat la Domnul, o sa mi se aseze mai clar în minte felul în care as putea sa-i evoc figura blânda, de bunic si calugar adevarat. Acest lucru nu s-a întâmplat si, înainte sa ma apuc de scris, aproape m-am întristat. Sa nu mai stiu ce sa spun despre el dupa trei ani? Şi totusi. Cum as putea sa uit cel mai emotionant interviu pe care l-am luat vreodata cuiva, într-o zi de 9 noiembrie, când îmi imaginez ca întreg soborul îngerilor mi l-a înlesnit?... Nici dreapta sa de o finete deosebita, scriindu-mi o dedicatie pe o carte si dându-mi binecuvântarea, nu e de uitat. Apoi, mi-l amintesc învesmântat în alb, pasind usor pe coridoarele Resedintei patriarhale, unde, dupa interviu, ne-a condus peste tot. "N-a mai calcat picior de ziarist pe aici!", ne spunea, si-i sorbeam cuvintele, si îl lasam sa ne fie ghid pretios prin locuri atât de tainice. Ne-a condus apoi în Paraclisul patriarhal, acolo unde se ruga uneori departe de ochii lumii. În acel mic lacas, fotoreporterul a suprins cele mai spectaculoase fotografii cu el. Patriarhul nostru de atunci parea un urias alb, aratând spre fresce si vitralii ca spre adevaratele lacasuri de sus. Sus, acolo unde spera, si speram si noi, sa fi ajuns, odihnindu-se printre patriarhii cei din vechime. Apoi, trecând prin Sala sinodala, ne-a descifrat scenele monumentale de pe pereti, reprezentându-i, printre altele, pe greco-catolici revenind la Biserica-mama. Se întorcea din când în când patriarhul si îmi spunea un personal "Daniela!", asa cum numai tata îmi mai spune uneori.Ne-a dus apoi prin foisorul care da spre gradina, unde îmi închipui ca iesea sa ia aer, scuturându-si în orele serii, pentru câteva momente, umerii plini de grijile patriarhale, de zgura acuzatiilor de tot felul si de povara anilor. O îndrazneala de care ma bucur acum m-a împins la sfârsitul interviului si turului de resedinta sa-l rog sa se lase fotografiat lânga mine, asa încât pastrez cu bucurie amintirea aceasta lânga documentele sonore în care îmi raspunde de fiecare data cu rabdare la zecile de întrebari.Sa nu mai stiu ce sa spun despre patriarhul Teoctist ar fi ca si cum as uita ca de fiecare data când ma gândesc la un lucru frumos din profesia mea apare de departe si de necontestat aceasta amintire cu vesmânt alb.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 463

Id: 42825

Data: Jul 30, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar