In anul 2008, Arhiepiscopia Sibiului a organizat mai multe manifestari dedicate implinirii a 200 de ani de la nasterea arhiepiscopului si mitropolitului Andrei Şaguna. Este o traditie ca aceasta mare personalitate a romanilor sa fie cinstita dupa cuviinta, asa cum a fost si in 1908, cand s-au implinit 100 de ani de la nasterea sa, cand viitorul academician profesorul preot Ioan Lupas a scris o monografie despre el.In anul 2011 au loc alte manifestari dedicate marelui ierarh, mai ales datorita faptului ca Sfantul Sinod va lua in discutie problema canonizarii sale. Aceasta hotarare trebuia sa vina mai demult, deoarece am propus inca din 2006 ca Andrei Şaguna sa fie trecut in randul sfintilor pentru ca el, ca om de cultura si ca ierarh, merita din plin sa stea alaturi de mitropolitii Varlaam si Dosoftei ai Moldovei, de Antim Ivireanul si Grigorie Dascalul ai Ţarii Romanesti, de Calinic cel Sfant al Ramnicului, ca si de marii ierarhi ardeleni luptatori pentru Ortodoxie din secolul al XVII-lea Ilie Iorest si Sava Brancovici.Viitorul ierarh s-a nascut la Miskolt, in Ungaria, la 20 decembrie 1808, intr-o familie de negustori aromani. A avut o copilarie zbuciumata din cauza ca tatal a dat faliment, iar arhiepiscopul romano-catolic de Egger, Ştefan Ficher, l-a determinat sa treaca la catolicism impreuna cu intreaga familie, iar potrivit legilor de atunci, cei trei copii, intre care Anastasie, viitorul mitropolit, au fost declarati romano-catolici. Dar, tot potrivit legilor de atunci, la varsta de 18 ani fiecare dintre cei trei copii a declarat ca vrea sa se intoarca la credinta pe care vrednica lor mama, Anastasia, nu a parasit-o. Cu rezultate exceptionale la invatatura, studiind la Universitatea din Pesta filosofia si dreptul si cunoscand mai multe limbi straine, multi se asteptau sa inceapa o cariera in lumea laica, insa si-a indreptat pasii spre Varset, unde era o scoala teologica. La 24 de ani, cand a terminat studiile teologice, si-a indreptat pasii spre Manastirea sarbeasca Hopovo, unde a facut un an de noviciat, iar la 25 de ani a fost tuns in monahism, pe 12 octombrie 1833, sub numele de Andrei. Timp de 13 ani a activat in cadrul Bisericii Ortodoxe Sarbe, apreciat in mod deosebit de ierarhi, intre care si marele mitropolit Ştefan Stratimirovici de la Karlovitz si urmasul sau, Ştefan Stancovici, apoi de Iosif Raiacici, care va ajunge, in 1848, patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe. A slujit ca asesor consistorial, in termenii de astazi un consilier eparhial si, in acelasi timp, a fost si administrator sau loctiitor de egumen la manastirile Iazac, Besenovo, Hopovo si Kovil. A fost hirotonit ierodiacon, ieromonah, apoi hirotesit protosinghel si arhimandrit, un semn al recunoasterii vredniciilor sale in cadrul Bisericii Ortodoxe Sarbe. In 1846, dupa moartea primului episcop roman de la Sibiu, Vasile Moga, mitropolitul ortodox sarb de la Karlovitz, Iosif Raiacici, l-a numit pe arhimandritul Andrei Şaguna vicar general al Episcopiei vacante de la Sibiu. A fost hirotonit arhiereu in Catedrala ortodoxa din Karlovitz, in Duminica Tomii din 1848, de mitropolitul Iosif Raiacici, viitorul patriarh, asistat de doi episcopi sarbi. Fagaduia atunci sa-i 'trezeasca' pe romanii ardeleni din adancul lor somn si sa-i ridice spre tot ce este bun si inaltator. S-a implicat in miscarea revolutionara a romanilorIn primii doi ani de activitate, Şaguna si-a indreptat atentia mai mult spre problemele natiunii. S-a implicat cu toata fiinta lui in miscarea revolutionara a romanilor transilvaneni. A fost copresedinte al Adunarii nationale romanesti de la Blaj, din 3/15 mai, cea care a formulat acel program cu 16 revendicari politico-nationale, apoi tot Adunarea l-a delegat in fruntea unor intelectuali romani ca sa duca la Viena aceste petitii. Şaguna le-a prezentat imparatului, la Innsbruk si la Viena, primind asigurari ca ele vor fi satisfacute. S-a ocupat de organizarea invatamantului ortodox romanesc de toate gradele din Transilvania. A tiparit mai multe manuale scolare, a cerut profesorilor sa scrie manuale, fiecare in specialitatea lui. Şaguna a indrumat intregul invatamant romanesc. In primul rand, invatamantul primar. Sub indrumarea lui s-au infiintat aproape 800 de scoli in Arhiepiscopia Sibiului. La data respectiva, arhiepiscopia avea peste 900 de parohii, iar 800 dintre ele aveau scoli care erau indrumate de Biserica, nu de autoritatea de stat maghiara. Pentru elevii scolilor primare, Şaguna a cerut profesorilor Zaharia Boiu si Ioan Popescu sa intocmeasca manualele necesare de aritmetica, de citire, de istorie, de fizica, de stiintele naturii.Pentru ca romanii nu aveau biserici si scoli si erau, in mare parte, analfabeti, Şaguna i-a indemnat pe preoti si pe credinciosi sa isi ridice noi biserici si cladiri scolare. Chiar in pastoralele sale insista sa se ridice cladiri pentru scoala confesionala.Prin Biserica si prin scoala s-a pastrat limba, s-a pastrat neamul romanesc.Şaguna a infiintat mai multe fundatii la arhiepiscopie din care se acordau burse unor elevi si studenti merituosi. La indemnul lui, un mare avocat aroman din Budapesta, Emanuil Gojdu, a creat o fundatie din care sa se acorde burse pentru elevi, studenti, dar si meseriasi. S-au acordat peste 5.000 de burse pana la Unirea din 1918. O bogata activitate carturareascaA infiintat tipografia eparhiala care exista pana astazi. In timpul lui Şaguna s-au tiparit peste 200 de titluri de lucrari. Aici s-a imprimat si ziarul 'Telegraful Roman', care apare neintrerupt de la 3 ianuarie 1883. Lui Andrei Şaguna i se datoreaza aparitia Calendarului bisericesc, format carte, care apare sub denumirea de 'Indrumatorul bisericesc', din 1852 pana astazi. Este autorul unor lucrari de teologie. In primul an de pastorire a tiparit cateva manuale mai vechi, dupa care a redactat el insusi 'Elementele dreptului canonic', apoi 'Compendiul de drept canonic', o lucrare masiva de peste 450 de pagini care va fi tradusa in germana, iar din germana in rusa si tiparita la Sankt Petersburg. Şaguna se bucura si de aprecierea teologilor apuseni, de limba germana, dar si a teologilor rusi. A contribuit din plin la infiintarea Astrei, Asociatia transilvana pentru literatura si cultura poporului roman, in 1861, acum 150 de ani. Desi eparhia lui era saraca, a venit in sprijinul multor credinciosi peste care se abateau fie seceta, fie incendii, fie inundatii, staruind pe langa preotii parohi sa faca diferite colecte pentru sprijinirea acestora si trimitand el insusi bani pentru acei napastuiti ai sortii. Era prezent mereu la slujba la biserica zisa 'greceasca' din Sibiu, pe locul catedralei de astazi, ridicata de negustori aromani din Sibiu. A incercat sa ridice o noua catedrala, dar nu a avut banii necesari, asa incat gandul lui va fi transpus in fapta de mitropolitul Ioan Metianu. In schimb, a cumparat actuala Resedinta mitropolitana si cateva cladiri in Sibiu. Un deosebit om al rugaciuniiŞaguna era un om al rugaciunii, era mereu prezent la slujbele din modesta sa catedrala, nu numai la Liturghie, ci si la Utrenie si la Vecernie, ii urmarea pe studentii teologi care cantau la strana si de multe ori ii indrepta atunci cand greseau. Contemporanii stiau ca era un om al rugaciunii, in fiecare dimineata isi facea pravila lui calugareasca, respecta cu strictete toate posturile randuite de Biserica. A murit la 16-28 iunie 1873 si, potrivit dorintei sale testamentare, a fost inmormantat langa biserica mare din Rasinari, unde el slujise de multe ori, 'fara pompa, fara muzica si fara predica', prohodit de un singur preot, duhovnicul sau, ieromonahul Gherman Bogdan. Cu toate acestea, la inmormantarea lui au participat mii de romani veniti din toate partile Ardealului, au venit trenuri speciale, mai ales de la Brasov. Intreaga agoniseala a vietii a lasat-o prin testament Arhiepiscopiei Sibiului. Dupa cativa ani de la moartea lui Şaguna, Ioan Slavici scria ca 'astazi, chiar, si crestinii ortodocsi din Ardeal il socotesc intre sfinti'. La scurt timp dupa moarte s-a creat un cult pentru Şaguna. Pe vremuri, in multe case taranesti din Ardeal, chipul lui Şaguna era pus langa icoane. Era considerat un adevarat sfant, ca unul care a contribuit la renasterea vietii nationale, politice, culturale si spirituale a romanilor transilvaneni. (Articol aparut sub semnatura Pr. prof. dr. Mircea Pacurariu si publicat in Ziarul Lumina , Editia de Transilvania din data de 21 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 721

Id: 15300

Data: Jul 21, 2011

Imagine: