Bucuria credintei ca remediu al indiferentei

Traim intr-o lume in care simptomele secularismului, individualismul, egoismul si indiferenta tind sa devina ceva obisnuit pentru omul contemporan. O plimbare obisnuita prin aglomeratia din marile centre urbane iti descopera multe chipuri insingurate, framantate si aproape deloc interesate de ceea ce se intampla in jur. Din aceasta perspectiva societatea contemporana traieste un paradox. Desi traim intr-o era a exploziei informationale care ofera numeroase instrumente ce faciliteaza comunicarea intre semeni, cu toate acestea tendinta este de izolare si de crestere a indiferentei.Aceasta realitate pare fireasca intr-o societate bazata pe o economie de tip concurential, in care unul dintre principiile de baza este acela ca trebuie sa fii cel mai bun in domeniul tau fara sa iti pese prea mult de ceilalti membri ai comunitatii careia si tu ii apartii. In acelasi timp, valorile autentice (adevarul, binele, dreptatea) care trebuie sa reprezinte fundamentul solid al oricarei societati, promovate in societate de Biserica de 2.000 de ani, tind sa fie inlocuite cu falsele valori (goana dupa avere, placerea, libertinajul etc.). Singurele momente de efuziune sufleteasca pentru solidaritate in comunitate se manifesta in general la marile sarbatori crestine si, eventual, cu prilejul unor campanii de ajutorare a semenilor in urma unor calamitati naturale.Uneori, astfel de atitudini se constata la acei credinciosi care incearca sa-si justifice neparticiparea la Sfanta Liturghie sau, altfel spus, indiferenta religioasa printr-o credinta personala (bine cunoscutul refren am eu credinta mea) manifestata sporadic.In acest context, misiunea Bisericii in societate are un rol esential, iar pastoratia preotului in comunitatea parohiala este determinanta. Biserica parohiala trebuie sa fie un centru de credinta comunitara si spiritualitate autentica, de educatie in spiritul valorilor autentice, de activitate social-filantropica permanenta, de coeziune intre membrii comunitatii, de identificare si stimulare a copiilor si tinerilor cu diverse aptitudini (muzica, teatru, desen, pictura etc.), de prevenire si combatere a unor situatii nedorite in nici o comunitate (destramarea familiilor, abandonul scolar, alcoolismul, consumul de droguri, alte dependente).Suntem deja in perioada Triodului, iar peste doua saptamani intram in Postul Mare. In aceasta calatorie spirituala de pregatire duhovniceasca pentru sarbatoarea Invierii Domnului avem din nou sansa unei profunde introspectii personale. Suntem ajutati foarte mult in acest sens de programul liturgic duhovnicesc si de tema propusa spre meditatie in fiecare saptamana din Sfantul si Marele Post. Participarea constanta la Sfanta Liturghie si alte sfinte slujbe, Spovedania si Impartasania mai deasa in timpul postului, rugaciunea, meditatia, lecturile ziditoare de suflet, toate integrate intr-un program de folos comunitatii parohiale, au darul de a contribui la (re)descoperirea bucuriei credintei, ca stare autentica a relatiei cu Dumnezeu si semenii si ca remediu al individualismului si indiferentei.(Editorial realizat Pr. Constantin Stoica si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 3 martie 2013 )

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 341

Id: 28852

Data: Mar 3, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei