Slujba sarbatorii Nasterii Domnului cuprinde fragmente biblice si cantari care transmit adevarul istorico-biblic al acestui unic si dumnezeiesc eveniment, teologia intruparii si nasterii suprafiresti a Mantuitorului, precum si bucuria pe care trebuie sa o simta oamenii si intreaga faptura cu acest prilej. In aceasta privinta, se poate vorbi de o coslujire prin cantare a fapturii vazute cu cea nevazuta, menita sa reliefeze participarea intregii lumi la sarbatoarea care se apropie.Catavasiile Craciunului, alcatuite de Sfantul cuvios Cosma Melodul, ne introduc in atmosfera de bucurie si exaltare specifica acestei sarbatori a innoirii firii noastre. Prima catavasie, alcatuita din cuvintele rostite de Sfantul Grigorie Teologul la sarbatoarea Nasterii Domnului, ne cheama, prin glasul Bisericii, sa preaslavim pe Hristos, punandu-ne inainte imaginea covarsitoare a venirii Imparatului cerului si al pamantului, Caruia se cuvine sa I se inchine intrega creatie:"Hristos Se naste, slaviti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L! Hristos pe pamant, inaltati-va! Cantati Domnului tot pamantul, si cu veselie laudati-L popoare ca S-a preaslavit".Textul de mai sus reliefeaza atotprezenta si maiestatea Fiului lui Dumnezeu, Care, desi Se naste pe pamant, unindu-Se cu noi prin umanitatea luata din Pururea Fecioara Maria, ramane in cer unit cu Tatal si cu Duhul Sfant.Facandu-Se Om asemenea noua, dar fiind in acelasi timp Dumnezeu, El ne-a daruit harul care ne indumnezeieste pe toti. De aceea S-a facut Fiul lui Dumnezeu Om, pentru ca omul sa se indumnezeiasca, adica sa devina Dumnezeu prin har.Mantuitorul Hristos coboara din cer pe pamant ca sa ne impace cu Dumnezeu Tatal si sa ne traga la Sine, pentru a fi uniti pe deplin si in vesnicie cu Preasfanta Treime.A treia catavasie ne infatiseaza modul celor doua nasteri ale Fiului lui Dumnezeu: fara stricaciune din Tatal mai inainte de veci, iar mai pe urma (in timp s.n.) din Fecioara intrupat fara samanta, adica de la Duhul Sfant, asa cum ii descopera arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria, prin cuvintele: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri, de aceea, si Pruncul ce se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema (Luca I, 35)."Hristos Domnul - implinirea profetiilor si a prefigurarilor vechi-testamentareVechiul Testament este bogat in profetii si evenimente in care personajele au o incarcatura tipologica, prefigurand nasterea trupeasca suprafireasca a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria si multe alte aspecte legate de lucrarea Sa mantuitoare. A patra catavasie Il denumeste pe Mantuitorul toiag din radacina lui Iesei si floare dintr-insul, fiindca El este infatisat ca urmas al imparatului si profetului David, fiul lui Iesei Betleemitul.Domnul Hristos S-a nascut in Betleem, potrivit profetiei (Miheia V, 1), cetate din care era si David. Astfel, Dumnezeu ii incredinteaza lui Hristos tronul lui David, stramosul Sau dupa trup, dupa cum aflam din Sfanta Evanghelie dupa Luca: "Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Şi va imparati peste casa lui Iacov in veci si Imparatia lui nu va avea sfarsit (Luca I, 32-33)."Acest text biblic ne descopera faptul ca Hristos Se va naste, pe linie genealogica din neamul si din casa lui David, fiul lui Iesei, din care face parte si Fecioara Maria, iar tronul si sceptrul lui David sunt o prefigurare a regalitatii vesnice a Mantuitorului Hristos, urmasul sau.Metafora muntele cel cu umbra deasa ne aduce aminte de muntele Sinai in care, urcand Moise pentru a primi de la Dumnezeu Legea, a vazut umbra deasa sau spatele lui Dumnezeu care preinchipuia umanitatea Mantuitorului luata din Fecioara Maria.Nascatoarea de Dumnezeu ramane in veci Pururea FecioaraCatavasiile a VI-a si a VIII-a subliniaza adevarul pururea-fecioriei Maicii Domnului, prin doua secvente vechi-testamentare cu valoare tipologica. Cea dintai ni-l infatiseaza pe profetul Iona, care, fiind inghitit de un peste urias, in pantecele caruia a stat trei zile, a fost scos afara nevatamat. Imnograful, prin insuflarea Duhului Sfant, observa acest paralelism dintre intamplarea petrecuta cu profetul Iona si nasterea lui Hristos din pantecele Fecioarei, zicand: Din pantece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepadat fiara marii, precum l-a primit. Iar Cuvantul in Fecioara salasluindu-Se si trup luand, a iesit lasand-o nestricata... Textul acesta subliniaza faptul ca nasterea dupa trup a lui Hristos S-a facut pazind pecetile fecioriei Maicii Sale.Cealalta catavasie evoca episodul celor trei tineri evrei luati ostateci in Babilon, Anania, Azaria si Misail, care au fost aruncati in cuptorul de foc si au inaltat cantare de slava lui Dumnezeu, nefiind vatamati in vreun fel de dogoarea focului. Şi de data aceasta melodul vede in episodul tinerilor o prefigurare a nasterii suprafiresti a lui Hristos, in timpul careia Maica Sa a ramas nevatamata: Cuptorul cel racorit a inchipuit chipul minunii celei mai presus de fire; ca nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii pantecele Fecioarei in care a intrat.Asadar, dupa cum cei trei tineri au fost ocrotiti de Dumnezeul Cel Viu si Unul pe care ei L-au marturisit si L-au laudat, tot astfel si pantecele Fecioarei a fost ocrotit de focul Dumnezeirii, Fiul Sau pazindu-o nevatamata.Hristos Se face Invatatorul si Calauzitorul nostruTextul celei de-a V-a catavasii ne descopera misiunea lui Hristos de calauzitor al nostru spre lumina cunostintei de Dumnezeu; El este Ingerul sfatului celui mare al lui Dumnezeu, aceste cuvinte facand aluzie la textul profetului Isaia IX, 5, care-L numeste pe Domnul Hristos: "... Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie." De altfel, Mantuitorul avea sa afirme despre Sine Insusi: "Eu sunt lumina lumii." (Ioan VIII, 12). Expresia lumina cunostintei poate fi intalnita si in troparul sarbatorii Craciunului; aceasta lumina a vietii ne-a fost daruita noua de Dumnezeu Tatal odata cu nasterea dupa trup a Fiului Sau, lumina care risipeste intunericul necunostintei, al stricaciunii si al mortii.Ultima catavasie, ca o incununare a canonului sarbatorii, vine sa sublinieze centralitatea lui Hristos, pentru care pestera devine cer, Fecioara, scaun de heruvimi, iar ieslea, loc de salasluire. Taina intruparii si nasterii dupa trup a Domnului este minunata, adica necuprinsa de mintea marginita, este neobisnuita, adica nemaiintalnita si improprie lumii vazute, inteleasa ca realitate finita, totusi posibila datorita dumnezeiestii Sale smerenii sau pogoramantului dumnezeiesc. De aceea, in mod paradoxal, spatiul marginit devine purtator in sine al Celui nemarginit, iar Fecioara Maria Il cuprinde in pantece pe Cel Care tine in mainile Sale intreaga faptura.Daca ar fi sa concluzionam, am putea spune ca textele catavasiilor cuprind in mod concentrat adevarul prezentei si unirii celor doua firi, dumnezeiasca si omeneasca, in Persoana Mantuitorului, precum si faptul ca unele evenimente si profetii ale Vechiului Testament au prevestit intruparea si nasterea Sa trupeasca nestricata.Cu alte cuvinte, Hristos este sensul si implinirea Vechiului Asezamant, iar Fecioara Maria reprezinta scara cereasca ce a unit cerul cu pamantul, pe care Fiul Sau a coborat, luand trup omenesc, pentru ca pe om sa-l faca Dumnezeu dupa har.(Articol realizat de Pr. lect. dr. Zaharia Matei si publicat in Editia din 22 decembrie 2012 a "Ziarului Lumina")

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1345

Id: 27081

Data: Dec 22, 2012

Imagine: