Catehizarea patristica inainta treptat, de la cele mai simple panala cele mai dificile si esentiale teme ale credintei crestine siale vietii tainice a Bisericii. Pastorii responsabili care si-auasumat lucrarea catehetica trebuiau sa dispuna de experientaduhovniceasca, precum si de judecata vizionara, fara greseala,informeaza Ziarul Lumina, Editia de Banat.Harisma discernamantului era necesara si pusa in miscare deiubire, astfel incat incepatorii sa nu fie inhibati de notiunisi adevaruri adanci, ci treptat sa se maturizeze inauntrul lorcuvantul lui Dumnezeu. Catehizarea nu are drept scopuri realizareaunei educatii religioase informative, ci initiere in adevarurilesi in Tainele Bisericii, initiere in scopurile iconomieidumnezeiesti. Starea catehumenilor este "de trecere", si ca"limite", ei se gasesc intre o lume veche si una noua, intrecredinta si necredinta, si din acest motiv ei au nevoie de oatentie speciala. Chiar faptul ca lucrarea catehizarii a avutdrept unul din scopurile ei principale initierea in Tainele siviata duhovniceasca a Bisericii, centrarea vietii oamenilor perelatia vie cu trupul mistic al lui Hristos si pe integrareaesentiala a lor in comunitatea Sfintilor arata caracterulmistagogic intens al catehizarii. O catehizare fara aceastaraportare la elementul liturgic si mistagogic este de neconceputpentru Parintii Bisericii. Analiza Sfintei Liturghii, comentariileteologice ale momentelor esentiale ale vietii duhovnicesti prinparticiparea la practica latreutica a Bisericii ocupau un locimportant in cadrul catehizarii. Avem, de asemenea, in catehizareaBisericii o teologie minunata despre icoane, despre simbolurilecredintei, despre cele savarsite in cadrul cultului. Cu altecuvinte, avem o catehizare ce functioneaza in interiorul cadrelorde cult, ce se alimenteaza si se imbogateste din Taine, ocatehizare ce slujeste. Aceste accente au o mare insemnatate pentrueducatia crestina actuala, fiindca catehizarea noastra de azi nutrebuie sa se indrepte spre o abordare sau o excludere puridealista, sa se refere la teme teoretice, filozofice si socialemai mult decat la formele vietii ecleziastice. Catehizarea estechemata sa nu furnizeze catehumenilor mai mult temele unei moralerigide, generale, ale unui eticism ingust si ale unei vieticulturale oarecare, in loc de a impartasi subiectul mantuiriisi al modurilor in care ea se traieste in viata liturgica sitainica a Bisericii. Rugaciunea Domneasca ocupa un loc central sispecial in catehizarea Bisericii primelor secole. Continutulteologic al acestei rugaciuni este aproape o recapitulare a intregiiteologii a Bisericii, fiind "sinteza intregii Evanghelii". Dar siraportarea la simboluri, la icoane si actele cultice estesemnificativa ethosului catehetic patristic. Pentru traditie toatese transfigureaza si se sfintesc in cadrul cultului si-ndeosebiin Sfanta Liturghie, tocmai datorita harului si prezenteiSfantului Duh. Taina Dumnezeiestii Euharistii este jertfa, mijlocal Invierii si medicament, inel de legatura insufletitor siunificator intre toti membrii trupului bisericesc. Aceasta putereunificatoare este, potrivit Sfantului Ignatie Teoforul, putere"curatitoare" a influentelor erozive si, concomitent, realizeazatrupul sinaxei ca sa fie poporul lui Dumnezeu. Biserica, dupaformularea lui Nicolae de Cabasila, "consta in Taine". Aceastainseamna ca Tainele alcatuiesc continutul credintei si esentavietii duhovnicesti, precum se accentueaza si in CatehezeleMistagogice. Astfel, ethosul crestin ortodox ce urmareste formareacredinciosilor prin cateheza se realizeaza in cadrul a doi factoriesentiali ai realitatii liturgice: participarea reala la TaineleBisericii si pastrarea traditiei noastre liturgice sfinte sieclesiale. De aceea catehizarea Bisericii cuprinde, printre altele,si o teologie minunata despre Taine. Şi cel mai important, inaceasta mistiriologie este faptul ca, in timp ce pe de-o parte seda o mare importanta Tainelor Bisericii pentru infaptuireamantuirii, pe de alta nu se absolutizeaza nici o Taina concreta.Absolutul se gaseste in har. Harul este liturghia inimii, careinsufleteste trupul prin circulatia sangelui cu viata. Desigur,avem o preferinta speciala si emfaza pentru Taina Botezului si aSfintei Euharistii, dar toate Tainele, in general si in parte, seconsidera in principal "moduri" si "forme" de traire a uneia siunice Taine a mantuirii si a Tainei Bisericii. In consecinta,fiecare Taina contine toata mantuirea, si nu o parte a ei.Participarea la fiecare Taina trebuie sa creeze sentimentuldeplinatatii mantuirii. Tainele ofera iertarea pacatelor, adicavindecarea membrilor bolnavi, si fiecare in parte savarseste olucrare liturgica speciala si de neinlocuit. Botezul renastefiecare membru si-l altoieste in trupul Bisericii. DumnezeiascaEuharistie cladeste unitatea trupului Bisericii, hranindmadularele cu Trupul si Sangele lui Hristos. Mirul da taria safie distruse puterile demonice si savarseste lucrarilesanatatii vietii. Asemenea particularitati au si celelalteTaine. De precizat ca Tainele sunt indisolubil legate de trunchiullor, Biserica, asa cum sunt ramurile de copac, dupa expresiaSfantului Nicolae Cabasila. De asemenea, in traditia patristica nuse observa legatura obligatorie a diferitelor Taine intre ele,precum se intampla uneori cu noi, cand o Taina este parteaceleilalte. De exemplu, Taina Marturisirii ca parte a SfinteiEuharistii. Convingerea traditiei era ca totalitatea mantuirii seafla in fiecare Taina, chiar si in fiecare act si manifestare aBisericii. Orice efort de "impartire" sau de "distribuire" amantuirii, exaltarea sau absolutizarea unor Taine, se opuneconceptiilor catehetice ale traditiei patristice, ce vede mantuireain ansamblul ei, si nu in roadele ei in parte si in efectelespeciale ale diferitelor Taine si acte liturgice ale Bisericii.In fiecare Taina a Bisericii este recapitulata toata premisamantuiriiCatehizarea Bisericii vede toate Tainele ca ajung la scopul final alIconomiei dumnezeiesti. Aceasta traditie, ce este biblica sipatristica, despre o unica si unitara Taina este foarteinteresanta si cu valente pentru epoca noastra, in care nu s-auprezentat simplu tendinte, ci a reusit sa se cultive inconstiintele credinciosilor aceasta absolutizare a diferitelorTaine (si din pacate chiar a unor ierurgii). Emfaza absoluta asupratainei a sau b face sa se piarda scopul final al vietii crestine,care sunt izbavirea si mantuirea omului in Hristos. Dar siaccentuarea unei Taine in defavoarea alteia, precum si distingereaunei dogme in defavoarea alteia este posibil sa pricinuiascaconfuzie in viata credinciosilor si sa apara deviatii variate,astfel incat sa fie scindata unitatea credintei si sa sedenatureze caracterul omogen al spiritualitatii ortodoxe. Infiecare Taina a Bisericii este recapitulata toata premisamantuirii. De aceea si participarea noastra la orice Taina trebuiesa aiba un caracter universal si sa fie determinanta pentrutrairea mantuirii. Multitudinea Tainelor nu inseamna delocfragmentarea mantuirii. Inseamna foarte simplu ca acelasi faptil vedem si-l traim din parti diferite. Multitudinea Tainelorlargeste si universalizeaza trairea mantuitoare. Daca vreti,creste si inmulteste aceasta traire. Nu o imputineaza sinici nu o faramiteaza. Harul dumnezeiesc al Tainelor indreaptanatura sau fiinta creaturilor rationale intr-un mod creator,vindecator si transfigurator, dar firesc. Caracterul mistagogicintens face din catehizare, precum si din predica un instrumentliturgic pentru infaptuirea si trairea mantuirii. Catehizarea sipredica trebuie sa-si cunoasca locul lor corect in cult. Loculcatehizarii este aproape de Taine si de celelalte acte liturgice aleBisericii. Nu-i vorba despre un simplu invatamant sau educatie,ci despre mistagogie. Viata "tainica" departe de mistagogiesfarseste intr-o stereotipie. Golul unei slujiri fara mistagogieeste umplut de inertie si sterilitate duhovniceasca. Şi cel mairau: in loc sa stapaneasca in sfarsit elementele invierii,stapanesc apasator chinul, tristetea si impasul. Predica inBiserica Noului Testament functiona mantuitor (1 Cor. 1, 21). Asa afost inteleasa si catehizarea in traditia ortodoxa. Ele nutrebuie sa fie considerate functii de importanta secundara pentruviata Bisericii, precum si pentru viata duhovniceasca acredinciosilor, si de aceea nu este firesc sa fie dezgolite deelementul harismatic si mistagogic. Trebuie sa constientizam caviata duhovniceasca, asa cum este prezentata in traditiacatehetica, nu este ceva ce se castiga numai prin luptapersonala, ci ceva mai profund, ce se transmite esential dingeneratie in generatie prin Taine. Ceea ce numim ethos eclezial,crestere duhovniceasca si maturitate in cadrul unei comunitatise infaptuieste in modul cel mai bun in cadrul sinaxelorlatreutice ale Bisericii. Acolo au loc nasterea si crestereaduhovniceasca, invatarea limbajului credintei. Şi dupa cumlimba materna nu este cuprinsa in procesele invatarii, inlegile vreunei educatii artistice, astfel si limba materna acredintei "se invata" intr-o relatie foarte substantiala cutrunchiul Bisericii.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 620

Id: 25642

Data: Nov 5, 2012

Imagine: