Debutul efectiv al activitatii pastorale a Sfantului Grigorie Palama in Tesalonic a avut loc in toamna anului 1351. Situatia politica si sociala nu era deloc una propice acestei activitati. Disputele neintrerupte dintre partizanii Paleologilor si cei ai lui Ioan Cantacuzino slabeau siguranta interna a Imperiului, iar Tesalonicul era expus la maximum acestor incoerente politice.La consecintele revoltei zelotilor, care au tinut Tesalonicul in stare de asediu cativa ani buni, se adaugau acum instabilitatea si lipsa de orientare politica si sociala provocate de luptele pentru putere. Comploturile, fie ca erau calculate de personaje interesate din afara Imperiului (cum a fost cazul lui Ştefan Dusan), fie ca proveneau din aranjamente politice interne, nu faceau in cele din urma decat sa loveasca tot in clasele defavorizate. Parintele Jean Meyendorff descrie plastic debutul activitatii pastorale a Sfantului Grigorie Palama in acest context social: "Revenit pe scaunul episcopal, Grigorie s-a consacrat predicarii Evangheliei si administrarii diocezei sale. Acest monah auster, polemist neobosit, a fost de asemenea si un pastor zelos; interesandu-se de nevoile spirituale si materiale ale Bisericii sale, a cautat sa restabileasca pacea si dreptatea, dupa neoranduiala din anii cat a durat razboiul civil si revolta zelotilor. Situatia era departe de a fi stralucita. Arhiepiscopul care condamnase in 1347 excesele zelotilor isi indreapta acum predicile contra celor bogati, iesiti victoriosi din razboiul civil".Diferenta izbitoare intre aristocrati si celelalte claseDesi a ramas fidel consacrat imparatului Ioan Cantacuzino, Sfantul Grigorie Palama nu se sfieste sa abordeze probleme care cu certitudine nu erau comode partidei cantacuziniste, care avea o orientare pro-aristocratica, sustinatoare a suprematiei politice a detinatorilor de mari averi. Revolta zelotilor plecase tocmai de la aceasta izbitoare diferenta intre opulenta aristocratiei si starea de saracie generala a celorlalte clase sociale. Daca la sfarsitul razboiului civil si la inabusirea rascoalei zelotilor Sfantul Grigorie Palama nu s-a sfiit sa vorbeasca pe fata de abuzurile la care s-au dedat acestia din urma, in acelasi fel nu s-a sfiit sa vorbeasca nici contra abuzurilor celor bogati. Intr-un cuvant adresat tesalonicenilor, in fata unei adunari care probabil era compusa si din reprezentanti ai nobilimii si din inalti demnitari, Sfantul Grigorie spune: "Singurul nostru renume vine din aceea ca ne facem rau unii altora si ca ii insultam pe saraci. Şi chiar daca aparent pastram intre noi un fel de asa-zisa pace, noi, cei puternici, sporim rautatea si violenta fata de saraci, incarcandu-i cu impozite grele pe cei ce lucreaza cu propriile maini. Care soldat mai este multumit cu solda lui? Care magistrat nu se deda la tot felul de nedreptati? Unde mai e dreptatea, unde mai e buna socoteala? Iata de ce saracii striga contra voastra, cei sus-pusi! Şi toti cei care-i inconjurati, militari si cei care va servesc, toti va faceti partasi acestor nedreptati! Saracii nu va mai suporta! Saracii nu mai pot suporta duhul lipsit de mila si inuman al preceptorilor, violentele si nedreptatile pe care le raspanditi in tot locul, doar pentru ca sunteti mai puternici decat cei ce lucreaza pamantul cu palmele lor. Deja suvoiul nedreptatii a ajuns pana la urechile calugarilor din Sfantul Munte!"Deasupra oricarei dispute politico-partizaneFaptul ca Sfantul Grigorie a avut curajul sa faca astfel de afirmatii in fata marilor demnitari si a nobilimii demonstreaza ca predicatorul nostru era cu mult deasupra oricarei dispute politico-partizane care desira orice constiinta a datoriei sociale. Sfantul Grigorie nu s-a identificat niciodata cu cauza celor puternici. Este adevarat ca a avut preferinte politice clare, insa acest lucru nu l-a impiedicat sa ramana vertical in pozitionarea sa, atat cea teologica, cat si politica. I-a criticat dur pe zeloti, dar a criticat in aceeasi masura si cauzele care au dus la aceasta revolta de proportii. Ioan Cantacuzino insusi avea sa afirme urmatoarele: "Pana la capat, scrie Cantacuzino, in ciuda numeroaselor intamplari nefericite pe care le-a suportat pentru dreptate si adevar, nu a aratat nici o diminuare a faptelor sau a cuvantului". Este evident ca opozitia fata de absolutizarea lumii politice i-a atras Sfantului Grigorie nenumarate incercari. Toata activitatea sa, chiar si actiunile in care s-a manifestat vadit ca pro-cantacuzinist, lasau sa se intrevada ca nu facea din aceasta optiune o valoare absoluta. Verticalitatea imprimata probabil de anii de asceza si isihie facea ca in orice actiune intreprinsa sa fie prezenta mereu constiinta primatului doctrinei crestine fata de orice consideratie politica. Parintele Meyendorff spune: "Cum am vazut, a ramas fidel imparatesei Ana si demnitarilor anticantacuzinisti, chiar daca optiunile sale politice erau diametral opuse; anchetele provocate de dusmanii sai nu au putut niciodata sa demonstreze ca a avut relatii clandestine cu rebeliunea. De partea sa, guvernul Anei, desi il socotea un adversar politic, nu a fost niciodata antipalamit din punct de vedere doctrinal".Incercari de impacareToate aceste aspecte aveau sa fie si mai evidente in perioada pastoriei. La inceputul anului 1354, Ioan al V-lea Paleologul, refugiat in urma uuni complot nereusit contra imparatului Ioan Cantacuzino, apeleaza in ultima instanta exact la cel pe care cu cativa ani mai inainte il alungase din Tesalonic: arhiepiscopul Grigorie. Probabil la sfatul mamei sale, Ana - la randul ei, fosta persecutoare pe plan politic a Sfantului Grigorie - s-a adresat lui Palama pentru a-i cere sa intervina in incercarea sa de a se impaca cu dusmanul sau. Tot parintele Meyendorff face o analiza a acestei situatii: "Personalitatea lui Palama era cea mai indicata pentru aceasta sarcina: vechi partizan al lui Cantacuzino, dar sustinator al revendicarilor claselor sarace care cereau revenirea lui Ioan al V-lea, era, de asemenea, conducatorul spiritual incontestabil al celor doi patriarhi care isi disputau tronul de la Constantinopol: Calist si Filotei. Toata activitatea sa politica, precum si tema favorita a predicilor sale erau orientate catre restabilirea pacii interioare in sanul Imperiului".Iata asadar cum, fara nici un fel de pretentie politica, Sfantul Grigorie devine un veritabil apologet al pacii si al dreptatii sociale. Toate aceste exemple pot fi oare graitoare pentru politicienii zilelor noastre? Un apel mai repetat la sfatul ierarhilor poate nu ar fi chiar asa de daunator bunului mers al contextului politic si social actual. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 5 februarie 2011, semnat de Pr. Roger Coresciuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 599

Id: 29561

Data: Mar 28, 2013

Imagine: