Episcopul vicar Roman Stanciu Ialomițeanul (mai tarziu Ilfoveanul) a trecut la cele veșnice in urmă cu trei decenii, in noaptea de 11 spre 12 februarie 1994. Cei care l-au cunoscut, vorbesc despre pasiunea sa pentru randuiala bisericească și spun că era un mare iubitor de liniște și de rugăciune.

Episcopul vicar Roman Stanciu (din botez Radu) s-a născut in data de 3 martie 1921 in satul Brătia, comuna Axintele din județul Ialomița.

Pe langă credința primită in casa părintească, s-a bucurat de ajutorul, exemplul și indemnurile unchiului său, protosinghelul Augustin Mateescu, unul dintre călugării de seamă ai Mănăstirii Cernica din veacul al 20-lea, spune PS Timotei Prahoveanul, autorul lucrării „Roman Stanciu Ialomițeanul – crampeie din viața unui ierarh”.

Era iubitor al liniștii și rugăciunii

„Era iubitor al liniștii și rugăciunii; două-trei zile pe săptămană ori franturi din ele le petrecea in obștea cernicană, aducandu-și aminte de unchiul lui, protosinghelul Augustin, călugăr de nădejde, in a cărui casă de pe malul lacului se odihnea și lucra, străduindu-se să fie isihast, dincolo de activitățile și chemările in care era permanent implicat”, relatează PS Timotei Prahoveanul pentru Ziarul Lumina citand mai multe mărturii.

„De cu seară sau in dimineața fiecărei zile, citea viața sfantului din ziua respectivă, Apostolul și Evanghelia. Cand intalnea pe cineva, ii adresa intrebarea: Ce sfant este prăznuit astăzi? Ce Evanghelie se citește? Dacă nu treceai această primă formă de examinare, dialogul cu el devenea aproape imposibil”.

A studiat Μedicină și Geografie

După ce a absolvit primele patru clase in satul natal, a continuat studiile la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica (1933-1941). In 1932 a intrat in obștea Mănăstirii Cernica.

A fost tuns in monahism la data de 5 august 1940 de către arhimandritul Chesarie Păunescu, avandu-l naș pe teologul și filologul Urpasian Popa, mai tarziu stareț al Mănăstirii Cernica, primind numele Sfantului Roman Melodul.

In data de 29 decembrie 1940 a fost hirotonit ierodiacon pe seama Mănăstirii Cernica, de către Mitropolitul Gurie Grosu. A fost bibliotecar al mănăstirii, avand in custodie muzeul mare și casele memoriale ale Sfinților Calinic și Gheorghe de la Cernica.

A urmat Facultatea de Teologie din București intre anii 1941-1945. In perioada studiilor a locuit la Mănăstirea Antim, intr-o chilie deasupra clopotniței și adeseori a participat la intalnirile Rugului Aprins.

După terminarea cursurilor Fa�cultății de Teologie, a urmat Facultatea de Farmacie (1945-1950).�După absolvirea Facultății de Farmacie, a urmat vreme de trei ani și Facultatea de Geografie din Bucu�rești.

Preocupări comune cu Mitropolitul Bartolomeu

In anii studenției l-a cunoscut și pe viitorul Mitropolit Bartolomeu Anania, bibliotecar și secretar al Patriarhului Justinian. Aveau preocupări comune, mai ales in ce privea farmacia și medicina. Intr-o zi, Patriarhul Justinian i-a chemat pe amandoi și le-a incredințat ascultarea de a umbla in mormantul din pridvorul Bisericii Sfantul Gheorghe al Mănăstirii Cernica, pentru a așeza in ordinea cuvenită osemintele ierarhului Calinic, inainte de canonizare (Bartolomeu Anania era arhidiacon, iar Roman Stanciu, ieromonah).

Bartolomeu Anania i-a mărturisit patriarhului că nu se consideră vrednic să umble la mormantul marelui ierarh cernican. Patriarhul l-a mustrat, de față fiind și Roman Stanciu. Nimeni dintre noi nu e vrednic pentru o asemenea lucrare! De aceea avem duhovnici și rugăciune de pocăință! In cele din urmă, cei doi monahi au făcut ascultare! Au așezat in racla de curand sculptată osemintele legate cu sarmă de argint ale ierarhului Calinic, canonizat de Biserica Ortodoxă Romană in 1955.

Ierodiaconul Roman a lucrat ca șef de Serviciu Tehnic la Atelierele Patriarhiei de la Mănăstirea Plumbuita (1 octombrie 1950 – 1 iulie 1952), iar in perioada iulie 1952 – 1 noiembrie 1952 a fost secretar al Mănăstirii Cernica, făcand uneori practică la farmacia Spitalului Cantacuzino.

In perioada 1 decembrie 1952 – 1 aprilie 1959 a fost detașat la Mănăstirea Căldărușani, unde era multă nevoie de rugăciune și lucrare administrativă.

La 9 aprilie 1953, după 13 ani de slujire ca ierodiacon, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Căldărușani, de Episcopul vicar Teoctist Botoșăneanul, viitorul Patriarh al Romaniei. A primit rangul de protosinghel la 28 decembrie 1957 la Căldărușani.

A fost numit stareț al Cernicăi, incepand cu data de 1 aprilie 1959, urmandu-i arhimandritului Atanasie Gladcovschi, lucrand cu sargu�ință la refacerea și restaurarea Mănăstirii Vornicului Cernica, mai intai la biserica Sfantului Nicolae și apoi la bisericile Sfantul Gheorghe și Sfantul Lazăr.

A inființat muzeul mănăstirii, a amenajat și refăcut Casa memorială a Sfantului Calinic, a reparat chiliile și cerdacurile incintei, a pictat trapeza, a introdus apa curentă și incălzirea centrală. Lucrări importante s-au făcut și la vie, in gospodărie și in tot spațiul mănăstiresc. A inființat o bibliotecă pentru care s-a realizat mobilier nou, după modelul Bibliotecii Patriarhale. In 1963, la 15 septembrie, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane i-a conferit rangul de arhimandrit.

In timpul stăreției sale (1959-1973), mănăstirea a cunoscut momente de comuniune și frumoase randuieli liturgice, evenimente bi�sericești, culturale și misionare. A primit vizita multor ierarhi din țară și străinătate.

La 9 iunie 1973, arhim. Roman Stanciu a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar la 15 august a fost hirotonit arhiereu in Catedrala Patriarhală de către Patriarhul Justinian impreună cu Episcopii Antim Nica, Antonie Plămădeală și Gherasim Cristea.

„Cand eram student la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, l-am intalnit de cateva ori. Era aspru la prima vedere și părea nedoritor de dialog, dar au fost și situații cand l-am descoperit cordial, chiar deschis spre comunicare, avand darul povestirii”, spune PS Timotei Prahoveanul.

A realizat, impreună cu arhimandritul (pe atunci) Bartolomeu Anania, Arhieraticonul, care a fost publicat de mai multe ori.

A trecut la cele veșnice in ziua de 12 februarie 1994 și a fost inmormantat in cimitirul Mănăstirii Cernica.

Foto credit: Ziarul Lumina

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 99

Id: 80277

Data: Feb 12, 2024

Imagine: