Invierea lui Hristos este punctul central al istoriei mantuirii, fiindca prin aceasta Mantuitorul restaureaza omul si intreaga creatie, aducandu-i la maxima apropiere de Dumnezeu. Plina de simboluri, icoana Coborarii la iad a Domnului Il arata pe Iisus facandu-Şi drum prin invelisul pamantului, calcand in picioare portile iadului, peste care Se inalta, si ridicandu-l pe Adam din osanda neascultarii. Coborarea la iad poarta in sine inceputul inaltarii omului, pentru care moartea fizica devine doar o trecere, o cale de acces spre viata cea noua, vesnica.Una dintre cele mai vechi reprezentari legate de Invierea lui Hristos este cea in care Apostolul Toma vede si atinge ranile Mantuitorului ridicat din morti, devenind un martor important al biruintei hristice.Apoi, scene reprezentand femeile de la mormant dateaza inca din secolul al IV-lea. Pe sarcofagele romane din acelasi secol, o cruce cu o coroana de flori si o monograma HR erau folosite pentru a simboliza Invierea, avand reprezentati alaturi soldati dormind.Istoricul iconografic al InvieriiDintre formele timpurii de ilustrare a Invierii, cele cu femeile la mormant si cele cu Hristos si Toma raman si astazi o tema folosita des in arta Bisericii Ortodoxe. In schimb, tema principala folosita acum in icoanele de Pasti este alta.Icoana obisnuita de Pasti e cunoscuta sub numele de Anastasis (termenul grec pentru Inviere), reprezentandu-L pe Hristos biruitor asupra iadului, a mortii si luandu-l cu El pe Adam. Motivul anastasis a inceput sa fie folosit mai des in icoane intr-o perioada in care exista un interes crescand pentru mijloacele de reprezentare a lui Hristos in momentele mortii si Invierii Sale.Schimbarile care s-au produs de-a lungul timpului s-au legat de modul in care era Iisus pictat pe cruce si scena in care El il scoate pe Adam din iad.In secolul al IX-lea si al X-lea, scena Invierii devine din ce in ce mai mult evocata in picturi si alte forme de reprezentare vizuala a Invierii. Incepand cu secolul al X-lea, Ioan Botezatorul, regele David si regele Solomon incep sa apara in aceste icoane, iar pe parcursul secolelor urmatoare vor aparea si alte personaje, precum Abel si Samuel.Variatiile reprezentarii iadului sunt, de asemenea, interesante. Porti rupte, lacate, bare, incuietori si chei sau ingeri care il pazesc pe diavol sunt tot atatea simboluri ale raului care sechestreaza, oprind accesul la lumina. Reticentele de a reprezenta prea detaliat sau a pune prea mare accent pe imaginea iadului se simt pentru ca partea superioara a icoanei, cu Iisus Care il salveaza pe Adam din rai, trebuie sa se afle in centrul atentiei.Pogorarea la iad, semnul puterii lui HristosSfantul Ioan Damaschinul, autorul Canonului Pastilor, scrie ca: Desi Hristos a murit ca un om, iar sufletul Sau S-a desprins din preacuratul Sau trup, dumnezeirea Lui a ramas nedespartita de amandoua, adica atat de trup, cat si de suflet. Acesta este motivul pentru care Hristos apare in iad nu in postura smerita, de rob, ci de Stapan al vietii si al mortii, Biruitor al iadului, Izbavitor al celor aflati aici. Şi vesmintele lui Hristos sunt diferite de cele purtate cat a vietuit pe pamant. Nuanta de galben-auriu simbolizeaza lumina slavei Celui Care este Lumina lumii. Pozitia corpului Mantuitorului stand deasupra usilor sfaramate ale infernului difera de la un iconar la altul. In unele lucrari, Hristos este infatisat cu pas indraznet, vioi, sugerand aproape o graba de a cobori in tenebre, pentru a-l salva pe Adam. In alte icoane, mai ales cele rusesti, Iisus Se apleaca pentru a-l ridica pe parintele omenirii, aflat in genunchi impreuna cu Eva. Icoana ruseasca este una care inspira calm, liniste. Hristos este Stapanul absolut, nu are de cine sa se teama. El priveste cu duiosie la fata lui Adam, care implora iertare. Chipul lui, obosit de atata asteptare, se lumineaza la privirea Creatorului sau.Moise si Sfantul Ioan Botezatorul arata celor din iad pe Cel proorocit de eiUnul dintre exemplele cele mai bune de reprezentare a Invierii sunt icoanele rusesti anonime din secolul al XV-lea. Nu exista nici o indoiala privind ideea centrala redata in aceasta opera: Iisus a coborat chiar in iad pentru a-l aduce pe Adam la El.Hristos nu e reprezentat ca o victima a mortii si a raului, ci ca biruitorul Fiu al lui Dumnezeu, invesmantat in slava, Care prin moartea Lui a invins moartea lui Adam si i-a eliberat pe cei care au fost tinuti prizonieri in iad. Icoana transmite ideea ca Hristos a venit in salvarea lui Adam: hainele ocru-aurii ale Mantuitorului se desfasoara in spatele Sau in timp ce Se apleaca spre Adam; El apuca mana dreapta a lui Adam, ale carui brate sunt intinse pentru a-L intampina pe Rascumparator.Prin aparitia Sa in iad, Hristos deplaseaza spatiul teofanic de la nivelul superior la cel inferior. Transfigurarea nu are loc pe un munte, punct de contact cu cerul, nici in partea de sus a icoanei, ci in jos. Ruptura de nivel intre cer, pamant si iad este consumata, totul este acum deschis.In spatele lui Hristos e pictata ceea ce se numeste o mandorla circulara, care este simbolul prezentei divine inefabile si este folosita si in alte icoane, cum ar fi cea a Schimbarii la Fata. Cercul exterior al acestui simbol este albastru, cercul urmator mai apropiat de interior are nuante albastre-verzui, iar peste cercul din centru, mai intunecat, linii aurii ce stralucesc din dreapta sugereaza primele raze de lumina ale Invierii, si chiar spre aceasta parte, Mantuitorul il trage pe Adam. Intunericul iadului a fost invadat de lumina, iar nuanta de ocru a hainelor lui Adam reprezinta vesmintele slavei, ca o aluzie la noua viata spre care a fost ridicat.In spatele lui Adam stau regele Solomon si regele David, imbracati in vesminte imparatesti, cu coroana pe cap, stramosi si profeti ai Mantuitorului. Ei Il recunosc pe Hristos, aratand tuturor pe Cel despre Care profetisera si a Carui venire o vestisera. In spatele lui Solomon il putem vedea pe Ioan Botezatorul. Acesta este Inaintemergatorul care a pregatit calea Domnului, L-a precedat cu o moarte de martir si a intrat inaintea Sa in iad, in acelasi fel in care botezul sau cu apa l-a precedat pe cel cu Duh Sfant al lui Iisus.Pastile lui Hristos, exodul din moarte spre viataIn dreapta, Eva ingenuncheaza cu mainile ridicate in semn de rugaciune si se uita atent spre Hristos; este imbracata cu vesminte de un rosu aprins si pare sa impartaseasca impreuna cu Adam libertatea pe care Iisus a adus-o lumii din iad. Eva este reprezentata intr-un stil care aduce aminte prin postura si imbracaminte de Maica Domnului; de altfel, se cuvenea ca maica omenirii sa evoce figura celei care e mama Dumnezeului Intrupat, a noii omeniri care ia viata prin Hristos.In spatele Evei este reprezentat Moise, cu Tablele Legii; iesirea din Egipt si promisiunea lui Dumnezeu asociate cu acest personaj biblic si-au gasit implinirea in acest nou exod din iad si moarte. In spatele lui Moise pot fi observate alte personaje cunoscute din Biblie, care asteapta eliberarea din iad. Prezenta profetilor pare sa vina de la sine. Ei au fost cei dintai care au asteptat si vestit Invierea. Moise este reprezentantul primului Legamant si martor al primului Pasti.La picioarele lui Hristos, portile iadului au fost rupte, iar personificarea raului apare in intunericul adancului. Nuantele inchise folosite pentru pictarea iadului aduc aminte de pestera din icoanele Nasterii Domnului, a Invierii lui Lazar si a Rastignirii.In partea superioara a icoanei, cele doua varfuri de piatra arata ca pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat (Matei 27, 51) in momentul mortii lui Hristos. Pe de alta parte, stancile simbolizeaza cosmosul intreg si reflecta lumina iesita din adancurile pamantului. Lumea vazuta si nevazuta participa la Invierea Domnului.Despicarea pietrelor din icoana Invierii pare sa aminteasca de despartirea apelor Marii Rosii din Vechiul Testament, cand poporul lui Israel a plecat din sclavia Egiptului spre libertatea pamantului fagaduintei. Prin fiecare dintre aceste doua evenimente biblice, Dumnezeu pregateste o cale de trecere spre libertate pentru poporul sau. Trecerea (Pastile) Marii Rosii reprezinta sfarsitul tiraniei lui Faraon, asa cum Sfanta Inviere a lui Hristos marcheaza omorarea mortii, a pacatului si dobandirea vietii celei noi. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 19 aprilie 2009, semnat de Augustin Paunoiu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2391

Id: 30534

Data: May 3, 2013

Imagine: