Lacrimi pentru Patriarh

Miercuri, 30 iulie 2014, Patriarhia Româna comemoreaza sapte ani de la trecerea la cele vesnice a vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul († 30 iulie 2007). Cu acest prilej, în cele ce urmeaza va prezentam un articol publicat în Ziarul Lumina, Miercuri, 1 august 2007, semnat de PS Ioachim Bacauanul, intitulat Lacrimi pentru Patriarh.Chiar daca ratiunea noastra pretinde ca este suverana incontestabila peste existentialitatea vazuta, pe acest pamânt sunt totusi lucruri si fenomene enigmatice, nepatrunse, nedezlegate, ineluctabile si irelevante, care nu deranjeaza pe nimeni, pentru simplul motiv ca nu sunt fundamentale pentru viata fiecaruia dintre noi. Exista însa, pe acest pamânt, o enigma a carei nedezlegare are consecinte fatale pentru destinul nostru etern: aceasta este moartea, de a carei existenta nu se îndoieste nimeni, dar inevitabilitatea acestei realitati pare totusi angoasanta, înfricosatoare. Un gânditor spunea ca „nu ma îngrozeste moartea, ci perenitatea ei“ (Hugo), adica ireversibilitatea acestei realitati. Plecarea în lumea cealalta este o intrare cu sens unic într-un tinut neexplorat înca de nimeni.De aceea, una dintre marile exigente interioare ale fiintei umane este lucrarea de a dezlega misterul provocator al mortii. Aceasta exigenta a zidit-o în fiinta umana însusi Dumnezeu-Creatorul, care în întelepciunea Sa a stiut ca taina mortii este generatoare de dinamism în firea omului, adica ea naste în noi o tensiune care ne ajuta sa filtram esentialul de nonesential în efemera noastra aventura terestra.Gânduri ca acestea cred ca au strabatut mintea românilor auzind de plecarea neasteptata a Bunului lor Pastor, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist.Era normal ca tristetea, angoasa si doliul sa coboare ca un val peste toti membrii Sfântului Sinod, clerul si credinciosii Bisericii Ortodoxe Române. Fiecare a simtit fiorul sentimentului despartirii de un ierarh insubstituibil, care a fost apreciat si iubit pentru calitatile sale exceptionale. Este greu sa acceptam situatia, dar asa este voia Domnului!De aceea, la acest moment de rascruce din istoria bimilenara a Bisericii noastre, ierarhii, cinul monahal, clerul de mir si credinciosii Eparhiei Romanului cu multa mâhnire în suflete îsi arata surprinderea si-si marturisesc compasiunea pentru durerea provocata de plecarea în lumea dreptilor a Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist. Având în vedere însemnatatea deosebita, nationala si bisericeasca, a acestui trist eveniment, precum si personalitatea marcanta a Prea Fericirii Sale, ne înmanunchem gândurile si cugetele pentru a ruga pe Milostivul Dumnezeu ca sufletul sau nobil si încarcat de virtuti sa fie asezat în lumina cea negraita a Împaratiei cerurilor.Cel de-al cincilea patriarh al Bisericii noastre apostolice a fost învrednicit de Dumnezeu cu vârsta patriarhilor Vechiului Testament. În toti cei 92 de ani cât a trait în aceasta lume, fii si fiicele Bisericii Ortodoxe Române au avut prilejul sa fie pastoriti de un autentic ierarh, care s-a uitat pe sine si a facut totul pentru poporul român cel binecredincios, pentru tara sa, pentru cultura si spiritualitatea acestui neam binecuvântat.Patriarhul Teoctist a avut o legatura aparte cu Eparhia Romanului, înca din primii ani ai misiunii sale în Biserica. În ziua de 4 ianuarie, la recomandarea conducerii Manastirii Bistrita, Mitropolitul Moldovei Pimen Georgescu aproba hirotonia întru diacon a monahului Teoctist. Hirotonia a fost oficiata de Arhiereul Ilarion Mircea Bacauanul în biserica Precista din Roman. În timpul secetei din anul 1946 a trecut cu moastele Sfintei Parascheva prin multe localitati aflate pe teritoriul jurisdictional-canonic al Eparhiei Romanului, ca Dumnezeu sa se milostiveasca si sa trimita ploaie binefacatoare pamântului însetat. În calitatea sa de Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, apoi ca Patriarh al BOR, a fost prezent la multe evenimente derulate în eparhia noastra, ultimul fiind manifestarile cultural-religioase din anul 2004, prilejuite de împlinirea celor 500 de ani de la trecerea în vesnicie a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare si Sfânt. A cunoscut personal pe toti ierarhii care s-au succedat pe scaunul vladicesc de la Roman de-a lungul curgerii secolului al XX-lea. De asemenea, este binecunoscuta prietenia Prea Fericirii Sale cu Prea Sfintitul Eftimie al Romanului.Cunoscând incomensurabila activitate pastoral-misionara si administrativ-gospodareasca a Patriarhului Teoctist, purtând în suflete regretul si compasiunea fata de marele ierarh al Bisericii noastre, ne îndreptam ruga catre cer ca Dumnezeu sa primeasca sufletul sau în locasurile Sale, iar Vesnicul Arhiereu Iisus Hristos sa se recunoasca în toata activitatea pe care vrednicul sau slujitor a realizat-o în Biserica Sa pe acest pamânt.Vesnica pomenire, Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist!

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 348

Id: 42814

Data: Jul 30, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei