Astazi, pe intreg cuprinsul tarii se celebreaza Martisorul. Un obicei cu stravechi radacini in spatiul est-european ce are sanse sa intre in patrimoniul UNESCO. In aceste zile la Iasi se desfasoara unul dintre cele mai importante festivaluri dedicate acestei atat de vechi si frumoase traditii romanesti.Cu radacini adanci in traditia populara romaneasca, Martisorul este un obicei cu o arie de raspandire relativ restransa, fiind intalnit doar in spatiul sud-est european. Etnografii sustin ca traditia de a crea si oferi snurul impletit, care sa ofere protectie la trecerea in anotimpul calduros, era intalnit in urma cu cateva sute de ani si in Serbia, Macedonia, ba chiar si in peninsula italica. Astazi, martisorul a ramas un obicei viu doar in spatiul romanesc, aici incluzand si Republica Moldova, dar si Bulgaria. Tocmai de aceea, cele trei state vor depune la UNESCO un proiect care sa vizeze intrarea in patrimoniul mondial a acestui obicei, pentru ca in acest spatiu el mai este viu, a explicat etnograful Marcel Lutic, presedintele Asociatiei Mesterilor Populari din Moldova.In Romania, obiceiul martisorului s-a pastrat aproape intact de sute de ani, cea mai conservatoare zona in ceea ce priveste tehnica arhaica de confectionare, precum si in ritualul dedicat acestei zile speciale fiind nordul Moldovei. Deloc intamplator, in aceasta parte de tara au loc anual festivaluri si targuri de amploare dedicate martisorului traditional. Aceste evenimente, organizate cu putin inainte de ziua intai a lui Martisor, reunesc mesteri populari consacrati si ofera publicului nu numai sansa de a-si reaminti de obiceiurile care ne definesc pe noi, romanii, ca popor, ci si sansa de a vedea pe viu cum se confectioneaza martisoarele autentice, in cadrul unor ateliere.Un festival de amploareIn aceasta perioada, la Iasi are loc cea de-a IX-a editie a Festivalului Martisorului, una dintre cele importante manifestari de acest gen din tara. Organizat de Asociatia Mesterilor Populari din Moldova, Asociatia Alexandru Lapusneanu si Primaria Municipiului Iasi, evenimentul reuneste 50 de mesteri populari din 10 judete ale tarii si din Republica Moldova. Prin acest festival incercam, an de an, sa reinviem acest spirit arhaic al martisorului. Spun spirit, nu litera, fiindca nu ne facem iluzii ca am putea sa readucem secolele trecute astazi pe ulita Lapusneanu, in Iasi sau in alte zone ale tarii. Dar am vrea ca oamenii sa-si reaminteasca de acele sensuri primordiale ale lumii vechi, in care credinta si traditia erau repere fundamentale, spune etnograful Marcel Lutic.Vizitatorii au ocazia sa admire, sa afle cate ceva din istoria martisorului si sa achizitioneze aceste gingase obiecte. Confectionate din ata sau lana, din lemn sau os, din panusi de porumb, intruchipandu-i pe Baba Dochia sau pe Dragobete, martisoarele aduse de mesteri anul acesta se inscriu in liniile traditionale trasate de etnografi.Ema Pavel din Plopeni - Suceava vine la acest festival de trei ani, cu martisoare confectionate din lana, dupa obiceiul traditional. Este profesoara de muzica la un liceu din Suceava si membra a Asociatiei Mesterilor Populari din Moldova. A invatat tehnica originala de realizare a martisoarelor de la specialistii din cadrul Sectiei de etnografie a Complexului Muzeal Moldova din Iasi si e incantata sa vada ca munca ei este rasplatita de bucuria pe care o citeste pe fetele cumparatorilor. Cumparatorii sunt atrasi de modelele traditionale si vor sa stie cat mai mult despre istoria martisorului. Ma bucur ca pot sa le ofer ceva din ceea ce si eu am invatat, spune Ema Pavel.Un alt mester popular deja consacrat in targurile de profil este Silvia Cozmanca. E cunoscuta pentru metoda sa de lucru - tehnica nodurilor - pe care o foloseste in cazul obiectelor pe care le confectioneaza. Eu am venit cu snururi de martisor, lucrate in tehnica nodurilor, cu diverse modele: alb cu negru, culorile initiale, alb cu rosu, tricolor, pentru ca suntem romani si parca mai mult ca niciodata ar trebui sa aratam ca suntem romani si sa purtam insemnele nationale. Martisorul traditional, arhaic, reprezinta un snur impletit, o torsada care are proprietati miraculoase. El este folosit cu rol de protectie in aceasta perioada in care, in perceptia populara, odata cu duhurile bune, apar si cele rele, iar martisorul trebuie sa fie stavila, mai ales pentru copii, explica Silvia Cozmanca.In Moldova, in perioada premergatoare zilei de 1 Martie au avut loc evenimente similare in orasele Vaslui si Botosani, iar in tara unul dintre cele mai cunoscute targuri dedicate acestui obicei este cel organizat anual la Muzeul Ţaranului Roman din Bucuresti.Un ritual stravechiOdinioara, martisoarele erau confectionate de mame sau bunici cu doar cateva zile inainte de 1 martie si erau destinate in general copiilor, dar si fetelor mari, avand rol de protectie impotriva soarelui alb de primavara. Acestea erau legate la incheieturile mainilor sau picioarelor copiilor si la gatul fetelor, in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui sau, in unele zone, in prima zi cu luna plina din luna martie. Se spunea in vechime ca soarele acesta alb, de primavara este periculos pentru cei aflati in crestere, adica copiii si tinerele fete. Protectia venea prin impletitura celor doua fire din snurul martisorului, dar si prin puterea cuvantului, caci mamele si bunicile, care le si faceau, apelau la formula verbala: «Caldura in casa, puricii afara!», caldura fiind exponentul noului anotimp, iar puricii al celui vechi, a subliniat Marcel Lutic.Initial, martisoarele erau impletite din lana, un fir alb si unul negru, simbolizand cele doua anotimpuri care se intalnesc la 1 martie, mai apoi s-au folosit fire albe si albastre, apoi fire de lana in cele trei culori ale drapelului romanesc. Mult mai tarziu s-a raspandit si aproape generalizat tehnica impletirii martisoarelor din fire de ata albe si rosii. Protectia venea din ideea de impletire, dar si din simbolistica culorilor. Se credea ca firele rasucite aparau de duhurile rele, stramosii nostri crezand cu tarie in protectia oferita de firele impletite, care simbolizau funia anului, cu iarna si vara ingemanate, si de noduri, a precizat etnograful.Martisorul trebuia purtat macar noua zile, cat Baba Dochia isi scutura cojoacele sau, in functie de fiecare zona a tarii, pana la aparitia pe cer a lunii pline, pana la venirea berzelor sau pana la inflorirea unor pomi. Dupa aceea, snurul era legat de ramurile inflorite ale unui pom, pentru ca acesta sa aiba rod bogat, iar cel care a purtat martisorul sa fie norocos.Un alt obicei cerea ca scoartele, covoarele, asternuturile, hainele sa fie scuturate, tot ritual, in aceasta zi, a Babei Dochia. Nu intamplator, fetele mari nu aveau voie sa lucreze in aceasta zi, pentru a nu avea parte de soacre rele, soacra fiind reprezentata de Baba Dochia, care patroneaza toata aceasta perioada de trecere de la iarna la primavara.Tot azi se spune ca usile si ferestrele ar trebui lasate larg deschise pentru a intra aerul de primavara. (Reportaj realizat de Otilia Balinisteanu si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 1 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 993

Id: 28783

Data: Mar 1, 2013

Imagine: