Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 25 decembrie Nasterea Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nasterea Domnului, Praznic împaratesc cu data fixa, numita în traditie si Craciunul, este sarbatoarea anuala a nasterii dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Evenimentele legate de Nasterea Domnului sunt prezentate în Evanghelia de la Luca, în capitolul II, versetele de la 1 la 20 si respectiv în Evanghelia de la Matei, capitolul II, versetele 1-12.Evanghelia de la Luca cap. 2, vs. 1-20 În zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se înscrie toata lumea. Aceasta înscriere s-a facut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toti sa se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit si Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeste Betleem, pentru ca el era din casa si din neamul lui David, ca sa se înscrie împreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era însarcinata. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea sa nasca, si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a înfasat si L-a culcat în iesle, caci nu mai era loc de gazduire pentru ei. Şi în tinutul acela erau pastori, stând pe câmp si facând de straja noaptea împrejurul turmei lor. Şi iata îngerul Domnului a statut lânga ei si slava Domnului a stralucit împrejurul lor, si ei s-au înfricosat cu frica mare. Dar îngerul le-a zis: «Nu va temeti. Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veti gasi un prunc înfasat, culcat în iesle». Şi deodata s-a vazut, împreuna cu îngerul, multime de oaste cereasca, laudând pe Dumnezeu si zicând: «Slava întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, între oameni bunavoire»! Iar dupa ce îngerii au plecat de la ei, la cer, pastorii vorbeau unii catre altii: «Sa mergem dar pâna la Betleem, sa vedem cuvântul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut». Şi, grabindu-se, au venit si au aflat pe Maria si pe Iosif si pe Prunc, culcat în iesle. Şi vazându-L, au vestit cuvântul grait lor despre acest Copil. Şi toti câti auzeau se mirau de cele spuse lor de catre pastori. Iar Maria pastra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Şi s-au întors pastorii, slavind si laudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auzisera si vazusera precum li se spusese.“ (Luca 2, 1-20)Evanghelia de la Matei cap. 2, vs. 1-12 Daca s-a nascut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împaratul, iata magii de la Rasarit au venit în Ierusalim, întrebând: unde este împaratul iudeilor, Cel care s-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne închinam Lui. Şi auzind împaratul Irod, s-a tulburat si tot Ierusalimul împreuna cu el; si adunând pe toate capeteniile preotilor si carturarii poporului, i-a întrebat: unde trebuie sa se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, caci asa este scris prin proorocul: si tu, Betleeme, din pamântul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic dintre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Povatuitorul, care va paste poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi si a aflat de la ei lamurit în ce vreme s-a aratat steaua. Şi, trimitându-i la Betleem, le-a zis: mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca-L veti afla, sa ma vestiti si pe mine, ca sa vin si eu sa ma închin Lui. Iar ei, ascultând pe împarat, au plecat si iata steaua, pe care o vazusera în Rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casa si vazând pe Prunc împreuna cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si s-au închinat Lui; apoi, deschizându-si vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna. Dar, primind înstiintare prin vis sa nu se întoarca la Irod, pe alta cale s-au dus în tara lor.Istoricul Sarbatorii Nasterii Domnului Sarbatoarea Nasterii Domnului, desi nu este la fel de veche precum sarbatoarea Pastelui sau a Rusaliilor, pare a fi cea dintâi sarbatoare specific crestina dintre cele ale Mântuitorului. Vechimea ei se poate urmarii retrospectiv în documente pâna la sfârsitul secolului III, când – dupa o traditie consemnata de istoricul Nichifor Calist – pe timpul prigoanei lui Diocletian si Maximian, o mare multime de crestini au pierit arsi de vii într-o biserica din Nicomidia, în care ei se adunasera sa praznuiasca ziua Nasterii Domnului. La început era deosebire între crestinii din Apus si cei din Rasarit, în ceea ce priveste data acestei sarbatori. Astfel, în Apus, cel putin de prin sec. III, Nasterea Domnului se serba, ca si azi, la 25 decembrie, potrivit unei vechi traditii, dupa care recensamântul lui Cezar August, în timpul caruia Sf. Evanghelist Luca ne spune ca s-a întâmplat Nasterea Domnului (Luca II, 1 ), a avut loc la 25 decembrie 754 ab Urbe condita (de la fondarea Romei). Cele mai importante documente în care se mentioneaza atât originea praznicului Nasterii Domnului, cât si data sarbatoririi lui ramân totusi Omiliile Parintilor de limba greaca si latina ai sec. al IV-lea. Sfântul Ioan Gura de Aur († 407), într-o Omilie la Nasterea Domnului din 25 decembrie 386, afirma ca dupa o veche traditie, la Roma, înca de la început, Nasterea Domnului a fost sarbatorita la 25 decembrie. Fericitul Ieronim († 420), într-o Cuvântare la 25 decembrie, îsi exprima convingerea ca în aceasta zi S-a nascut Mântuitorul Iisus Hristos, deoarece aceasta reprezinta o traditie veche si universala. Cel care vorbeste pentru întâia oara de consensul unanim al Bisericii de a fixa Nasterea Domnului în ziua a opta a calendelor lui ianuarie, adica la 25 decembrie, este Fericitul Augustin († 430). Sfântul Grigorie Teologul († 390) avea sa rosteasca la 25 decembrie 379 (an în care este chemat la Constantinopol de catre ortodocsi spre a întari Ortodoxia) celebra Cuvântare care va servi ca izvor de inspiratie Sfântului Cosma de Maiuma († 781), alcatuitorul Canonului Nasterii Domnului („Hristos Se naste, slaviti-L! Hristos din ceruri, întâmpinati-L!...“).Nasterea si Botezul Domnului sarbatorite împreunaÎn Rasarit, pâna prin a doua jumatate a secolului IV, Nasterea Domnului era serbata în aceeasi zi cu Botezul Domnului, adica la 6 ianuarie; aceasta dubla sarbatoare era numita în general sarbatoarea Aratarii Domnului. Practica rasariteana se întemeia pe traditia ca Mântuitorul S-ar fi botezat în aceeasi zi în care S-a nascut, dupa cuvântul Evangheliei, care spune ca, atunci când a venit la Iordan sa Se boteze, Mântuitorul avea ca la 30 ani (Luca III, 23).De fapt însa, atât în Orient cât si în Occident Nasterea Domnului a fost serbata de la început la aceeasi data, în legatura cu aceea a solstitiului de iarna, numai ca orientalii au fixat-o, dupa vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe când Apusul, în frunte cu Roma, a recalculat-o, fixând-o în functie de data exacta la care cadea atunci solstitiul, adica la 25 decembrie. Se considera ca sarbatoarea Nasterii s-a despartit pentru prima data de cea a Botezului, serbându-se la 25 decembrie, în Biserica din Antiohia, în jurul anului 375 apoi la Constantinopol în anul 379.Peste câtiva ani, se introducea data de 25 decembrie, pentru praznuirea Craciunului, si la Antiohia, dupa cum dovedeste Omilia la Nasterea Domnului, tinuta la Antiohia de Sf. Ioan Gura de Aur în 380. În Constitutiile Apostolice (V, 13), redactate spre sfârsitul secolului IV, Nasterea Domnului e numarata ca cea dintâi dintre sarbatori, recomandându-se serbarea ei la 25 decembrie, iar în alt loc (cart. VIII, cap. 33) e amintita ca o sarbatoare deosebita de cea a Epifaniei. Cu timpul, si anume prin prima jumatate a secolului V, ziua de 25 decembrie ca data a sarbatorii Nasterii a fost introdusa si în Biserica Alexandriei, apoi în cea a Ierusalimului, generalizându-se astfel în crestinatatea rasariteana.Fixarea datei sarbatoriiLa fixarea zilei de 25 decembrie ca data a sarbatorii Nasterii Domnului, s-a avut în vedere probabil si faptul ca mai toate popoarele din antichitate aveau unele sarbatori solare care cadeau în jurul solstitiului de iarna (22 decembrie), sarbatori care erau împreunate cu orgii si petreceri desantate si pe care Craciunul crestin trebuia sa le înlocuiasca. Biserica a vrut sa contrapuna o sarbatoare crestina mai ales cultului lui Mitra, zeul soarelui, cult de origine orientala, a carui sarbatoare centrala cadea în jurul solstitiului de iarna (22—23 decembrie), ea fiind privita ca zi de nastere a zeului Soare, învingator în lupta contra frigului si a întunericului, (Ziua de nastere a Soarelui nebiruit), pentru ca de aici înainte zilele încep sa creasca, iar noptile sa scada. Opinia generala a liturgistilor si istoricilor apuseni, dupa cum mentioneaza pr. prof. dr. Ene Braniste în „Liturgica Generala”, este ca ziua de nastere a zeului Mitra (sarbatoare introdusa la Roma de împaratul Aurelian la 274) ar fi fost astfel înlocuita cu ziua de nastere a Mântuitorului , Care fusese numit de prooroci «Soarele Dreptatii» (Maleahi IV, 2) si «Rasaritul cel de sus» (comp. Zaharia VI, 12 ; Luca I, 78, 79 si Troparul Nasterii Domnului) si pe Care batrânul Simeon îl numise «Lumina spre descoperirea neamurilor» (Luca II. 32). Este însa posibil ea adevaratul raport cronologic dintre aceste doua sarbatori sa fie invers, adica va fi existat mai întâi sarbatoarea crestina a Nasterii Mântuitorului Iisus la 25 decembrie, iar introducerea de catre Aurelian a sarbatorii pagâne a lui Mitra la 274 sa fi constituit o încercare neizbutita de a înlocui sarbatoarea crestina, mai veche.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 646

Id: 36885

Data: Dec 24, 2013

Imagine: