Cel îndurat, cel care a dat existenta si cel care a daruit o existenta fericita, n-a trecut cu vederea pe omul care a fost amagit prin acest atac al diavolului, începatorul rautatii, n-a trecut cu vederea pe omul care n-a pazit porunca creatorului, care a fost lipsit de har, care s-a dezbracat de curajul pe care îl avea fata de Dumnezeu, care s-a acoperit cu asprimea vietii plina de dureri — caci aceasta simbolizeaza frunzele de smochin²⁵⁸— care s-a îmbracat cu murirea, adica cu mortabilitatea si grosolania corpului — caci aceasta simbolizeaza îmbracarea cu piei²⁵⁹ — care a fost izgonit din paradis²⁶⁰, potrivit dreptei judecati a lui Dumnezeu, care a fost condamnat la moarte si supus stricaciunii. Nu. Dumnezeu nu l-a trecut cu vederea, ci mai întâi l-a povatuit în multe chipuri, chemându-l sa se pocaiasca prin suspin si cutremur, prin potopul cu apa, prin distrugerea întregului neam omenesc aproape²⁶¹, prin amestecul si împartirea limbilor²⁶², prin supravegherea îngerilor²⁶³, prin incendierea oraselor²⁶⁴, prin aparitiile tipice dumnezeiesti, prin razboaie, prin biruinte, prin înfrângeri, prin semne si minuni, prin diferite puteri, prin lege, prin profe ti. Prin toate acestea se cauta sa se distruga pacatul, care se raspândise în multe feluri, care subjugase pe om si care îngramadise în viata tot felul de rautate si sa readuca pe om la o existenta fericita. Dar pentru ca prin pacat a intrat moartea în lume²⁶⁵, ca o fiara salbatica si neîmblânzita, distrugând viata omeneasca, trebuia ca cel care avea sa aduca mântuirea sa fie fara de pacat, sa nu fie supus prin pacat mortii, ci înca prin el sa fie întarita si înnoita firea, sa fie povatuita prin fapte, sa fie învatata calea virtutii, care departeaza de la stricaciune si conduce spre viata vesnica. În sfârsit, Dumnezeu arata noianul cel mare al dragostei de oameni pe care o are pentru om. Caci însusi creatorul si Domnul primeste sa lupte pentru creatura Lui si se face învatator cu fapta. Şi pentru ca dusmanul amageste pe om cu nadejdea Dumnezeirii²⁶⁶, acum este amagit, caci Domnul s-a îmbracat cu haina trupului si arata în acelasi timp bunatatea, întelepciunea, dreptatea si puterea lui Dumnezeu. Bunatatea, pentru ca n-a trecut cu vederea slabiciunea fapturii Lui, ci s-a îndurat de cel cazut si i-a întins mâna. Dreptatea, pentru ca omul fiind biruit, nu îngaduie ca altcineva decât omul sa învinga pe tiran si nici nu rapeste cu forta pe om de la moarte, ci pe acela pe care alta data moartea îl subjugase prin pacat, pe acesta cel bun si cel drept l-a facut iarasi biruitor si a mântuit pe cel asemenea prin unul asemenea, lucru ce parea cu neputinta. Întelepciunea, pentru ca a gasit dezlegarea cea mai potrivita a acestui lucru imposibil. Caci prin bunavointa lui Dumnezeu si a Tatalui, Fiul Unul-Nascut si Cuvântul lui Dumnezeu, cel care este în sânul lui Dumnezeu si al Tatalui²⁶⁷, cel deofiinta cu Tatal si cu Sfântul Duh, cel mai înainte de veci, cel fara de început, cel care era dintru început si era cu Dumnezeu si cu Tatal si era Dumnezeu²⁶⁸ si exista în chipul lui Dumnezeu²⁶⁹, se pogoara aplecând cerurile, adica smerind fara sa smereasca înaltimea Lui cea nesmerita, se pogoara spre robii Lui printr-o pogorâre inexprimabila si incomprehensibila. Caci aceasta înseamna pogorârea. Şi fiind Dumnezeu desavârsit, se face om desavârsit si savârseste cea mai mare noutate din toate noutatile, singurul nou sub soare²⁷⁰, prin care se arata puterea infinita a lui Dumnezeu. Caci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu sa se faca om? Şi Cuvântul s-a facut fara schimbare trup²⁷¹ din Duhul cel Sfânt si din Maria Sfânta Pururea Fecioara Nascatoarea de Dumnezeu. Şi singurul iubitor de oameni se face mijlocitor între om si Dumnezeu²⁷², fiind zamislit în preacuratul pântece al Fecioarei, nu din vointa sau din pofta sau din legatura barbateasca²⁷³ sau din nastere voluptuoasa, ci de la Duhul Sfânt si în chipul celei dintâi faceri a lui Adam. Şi se face supus Tatalui, prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea noastra si facându-ni-se pilda de ascultare, în afara de care nu este cu putinta sa dobândim mântuire.258 Facerea III, 7.259 Facerea III, 21.260 Facerea III, 23-24.261 Facerea VI, 13.262 Facerea XI, 7.263 Facerea XVIII, 1-33; XIX, 1-22.264 Facerea XIX, 24-25.265 Romani V, 12.266 Facerea III, 5.267 Ioan I, 18.268 Ioan I, 1-2.269 Filipeni II, 6.270 Eclesiastul I, 9-10.271 Ioan I, 14.272 I Timotei II, 5.273 Ioan I, 13.Sf. Ioan Damaschin Dogmatica, Traducere de Pr. D. Fecioru, p. 80.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 490

Id: 36891

Data: Dec 24, 2013

Imagine: