Cinstim astazi pe Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, lauda Ortodoxiei, cununa Bisericii lui Hristos, apostolii pocainței, tâlcuitorii cei mai adânci ai Sfintei Scripturi. Laudam astazi pe acești trei mari ierarhi, învațatori și luminatori ai lumii, vase alese ale Sfântului Duh, parinți ai evlaviei noastre, pastori plini de râvna ai creștinilor, dascali ai dreptei credințe, hranitorii saracilor, aparatorii vaduvelor și povațuitorii calugarilor.Începutul ințelepciunii este frica de Dumnezeu și priceperea este știința Celui Sfânt (Pilde 9, 10)Iubiți credincioși,Cu mila și cu îndurarea Preabunului nostru Dumnezeu Cel în Treime închinat și marit, am ajuns și în anul acesta la praznuirea marilor ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântatorul de Dumnezeu și Ioan Gura de Aur. De aceea ne-am adunat astazi la Sfânta Biserica pentru a cinsti dupa cuviința pe aceasta treime de ierarhi, aparatorii Preasfintei Treimi, pe care îi lauda toata creștinatatea. Cinstim astazi pe Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, lauda Ortodoxiei, cununa Bisericii lui Hristos, apostolii pocainței, tâlcuitorii cei mai adânci ai Sfintei Scripturi. Laudam astazi pe acești trei mari ierarhi, învațatori și luminatori ai lumii, vase alese ale Sfântului Duh, parinți ai evlaviei noastre, pastori plini de râvna ai creștinilor, dascali ai dreptei credințe, hranitorii saracilor, aparatorii vaduvelor și povațuitorii calugarilor.Sfinții Trei Ierarhi sunt cele trei vârfuri ale ierarhiei Bisericii Ortodoxe, care au întrecut cu înalțimea vieții și a învațaturii lor pe mulți și ca niște apostoli dupa Apostoli au stralucit în lume. Toți trei fiind luminați de Duhul Sfânt, au avut aceeași înțelegere a Bisericii, au întarit canoanele și învațaturile dumnezeieștii Scripturi. Aceste trei vase ale Duhului Sfânt, pline de sfințenie și binecuvântate cu darul facerii de minuni și al frumoasei vorbiri, au marturisit în lume dreapta credința, au explicat dogmele Bisericii, au îmbogațit sfintele slujbe și au vindecat și alinat multe boli și suferințe trupesti și sufletești ale oamenilor. Fiind luminați de Dumnezeu și daruiți cu multa înțelepciune, au uimit pe filosofii timpului lor, au mustrat pe împarații raucredincioși, au smerit pe cei mândri, au împarțit la saraci averile bogaților, au mustrat cu mare îndrazneala pacatul, mai ales necredința, eresul, mândria, desfrâul, lacomia și zgârcenia, scriind multe învațaturi creștinesti. Ei au lasat Bisericii lui Hristos, pe lânga viața lor sfânta, zeci de carți teologice, care apara dogmele ortodoxe și viața morala și care formeaza un mare tezaur al lumii creștine.Și acum sa va amintesc pe scurt viața și faptele fiecaruia din cei trei sfinți ierarhi:Sfântul Vasile cel Mare a vazut lumina zilei în Cezareea Capadociei (Turcia de astazi), dintr-o familie aleasa de creștini. Parinții sai, Vasile și Emilia, au avut zece copii. Îndemnați de Dumnezeu, au dat pe Vasile din copilarie la învațatura carții, crescându-l de mic în frica lui Dumnezeu.Fire adânc gânditoare, evlavioasa, tacuta, Sfântul Vasile a strabatut cu multa ușurința toata învațatura cea ritoriceasca și filosofia ce se putea oferi pe atunci de cea mai înalta școala a faimoasei Atene. Aici s-a împrietenit cu marele Grigorie; aici a uimit pe dascalii sai; aici a deprins "firea filosofiei, care este - dupa cum singur spunea - gândul morții".Îndemnat de Duhul Sfânt, a plecat apoi sa viziteze toate mânastirile și pustietațile Egiptului, iar de aici s-a dus la Ierusalim sa se închine la Mormântul Domnului. Dupa ce a primit botezul în râul Iordanului, s-a dus în Cezareea Capadochiei - patria sa - unde a fost facut preot. Dar el, iubind mult liniștea și rugaciunea, s-a retras în parțile Pontului, unde a întemeiat o aleasa manastire, cu viața de obște. Venind aici și Sfântul Grigorie, au trait împreuna cele mai alese clipe de bucurii duhovnicești, pe care apoi adesea și le aminteau unul altuia. Aici au scris împreuna neîntrecute cuvinte ascetice despre rugaciune, post, viața de obște, preoție, dragoste etc.Nevoia în care se afla Biserica din Cezareea, strâmtorata de eretici, l-a silit pe marele Vasile sa lase pustia și sa vina în ajutorul Bisericii lui Hristos. În scurta vreme, fiind ales episcop, cu multa putere și osârdie, biruiește pe începatorii eresurilor, împaca pe ortodocși, unește Biserica dezbinata, mângâie inimile pastoriților, hranește pe cei saraci din hambarele bogaților, adapa pe cei însetați din izvoarele bunei credințe.Sfintul Vasile era mare, nu atât ca statura, cât mai ales cu darul ce era într-însul, cu viața sa aspra, cu mintea sa adânc gânditoare. Avea și darul facerii de minuni, cu care adesea scotea duhurile necurate din oameni, vindeca boli grele, spunea cele viitoare. Viața lui era mai mult îngereasca decât omeneasca. Neîncetat se ruga, învața mereu, mângâia pe toți. Pentru aceasta s-a facut doctor bolnavilor, hranitor flamânzilor, pastor adevarat al oilor celor risipite.Aur pentru sine nu strângea, dar cu aurul învațaturilor sale pe toți îi îmbogațea. Haine bune nu purta, dar pe toți saracii Capadociei îi îmbraca. Pâine de prisos pe masa nu avea, dar nimeni nu se întorcea de la el flamând și nemiluit.Cine altul ca Sfântul Vasile a purtat atâta grija de cei saraci, cine a facut ca el din Cezareea o adevarata casa de oaspeți pentru straini, cu spitale pentru bolnavi, cu azile pentru batrini și locuri de vindecare pentru suferinzi. Apoi îi înfrunta pe împarați, îi rușina pe eretici, îi smerea pe filosofi, uimea pe ritori, pe calugari îi povațuia, pe vaduve le asculta, pe necredincioși îi aducea la credința, pe pacatoși îi primea și cu canon de pocaința îi vindeca.Fiind din tinerețe bolnavicios, în anul 379, Sfântul Vasile cel Mare s-a mutat la Domnul în vârsta de 51 de ani, dupa ce a pastorit Biserica lui Hristos, mai bine de opt ani.Sfintul Grigorie Teologul s-a nascut în orasul Nazianz, aproape de orașul Cezareea Capadociei. Parinții sai, Grigorie și Nona, fiind binecredincioși, l-au crescut de mic în buna credința, dându-l la învațatura carții. Iubind mai mult frumusețea vorbirii, a învațat și a deprins mai mult ca oricare meșteșugul retoricei, de la cei mai aleși dascali ai Atenei.Întors la Nazianz, a fost facut preot de tatal sau, ce era episcop acolo, apoi s-a retras cu Vasile la o manastire întemeiata de ei în Pont. Fiind chemat de tatal sau și de nevoile Bisericii împresurata de eretici, Sfântul Grigorie s-a reîntors în Nazianz. Dupa multa staruința, fiind facut episcop de însuși prietenul sau, Vasile, nu a primit scaunul cel încredințat lui, ci petrecea lânga batrânul sau tata, ajutându-l sa biruiasca pe înverșunații eretici.Fiind iubitor de liniște, nu a primit episcopia Nazianzului, dar cu gura sa cea plina de dar și cu maiestria cuvântului, pe toți ereticii i-a îmblânzit și i-a adus la credința cea adevarata. Apoi, fiind ales episcop al Constantinopolului, marele Grigorie a facut aici adevarate minuni. Cine a vorbit mai frumos ca Sfântul Grigorie? Cine a aparat mai bine dogmele Bisericii? Cine a rostit cuvinte mai înalte despre Duhul Sfânt, despre dragoste, despre credința cea adevarata? Cine a uimit în Sinodul al II-lea Ecumenic pe toți episcopii? Cine a rușinat pe filosofi și a smerit pe ritori, mai mult ca el, cu adâncimea gândirii sale și cu dulceața vorbirii?Dornic de singuratate, dupa doisprezece ani de pastorie, se retrage în satul sau natal, Nazianz, pentru a vorbi numai cu Dumnezeu, pe care Îl iubea atât de mult.Cu toate ca Sfântul Grigorie Teologul era o fire mult mai sensibila, adânc gânditoare, însetata dupa liniște, nimeni nu a vorbit vreodata mai frumos ca el din amvonul bisericii, nimeni nu a aparat mai cu tarie dogma Preasfintei Treimi, nimeni nu s-a ridicat mai mult cu vorbirea de Dumnezeu, decât Sfântul Grigorie. Din aceste pricini s-a și numit "Teolog", adica "Cuvântator de Dumnezeu".Împacat cu sine și cu Dumnezeu, în anul 389, Sfântul Grigorie Teologul trece la Domnul în vârsta de 60 de ani, lasând Bisericii un neprețuit tezaur de cuvinte și învațaturi dogmatice.Sfântul Ioan Gura de Aur s-a nascut în vestita cetate Antiohia Siriei, din parinți creștini, Secund și Antuza. Fiind singur la parinți, a fost dat la învațatura carții, la cei mai aleși dascali ai vremii de atunci. Murind tatal sau din tinerețe, fericitul Ioan și-a ales viața cea îngereasca, retragându-se la o manastire și de aici într-o peștera, unde singur s-a nevoit în post și rugaciune patru ani.Fiind apoi hirotonit preot de episcopul Flavian, slujea cu multa osârdie în Biserica cea Mare a Antiohiei. Aici rostea neîncetat cuvinte de învațatura, de pocaința și de mângâiere poporului însetat, încât s-a facut cunoscut în toata cetatea. Pentru buna lui învațatura și frumusețea vorbirii a fost numit de toata creștinatatea "Gura de Aur". Ales patriarh al Constantinopolului, Sfântul Ioan, deși a primit cu sila aceasta mare cinste, a pastorit turma lui Hristos cu mare osârdie, timp de noua ani, ducând-o la vreme la apa și hranind-o cu cuvintele sale cele aurite.Sfântul Ioan Gura de Aur, zis și Hrisostom, a întrecut pe toți dascalii Bisericii noastre, nu atât prin înalțimea cuvintelor, nu prin asprimea învațaturilor, cât mai ales prin dulceața vorbirii sale, atât de curgatoare și pe înțelesul tuturor. Nimeni nu a vorbit mai mult ca Sfântul Ioan Hrisostom despre pocaința, despre folosul rugaciunii, despre mergerea cât mai frecvent la biserica, despre pacat, despre moarte, despre judecata și rasplata viitoare. Nimeni nu a tâlcuit mai bine ca el Sfânta Scriptura. Nimeni nu a hranit turma sa cu mai multe învațaturi, nimeni nu a aparat mai bine pe saraci și pe vaduve, nimeni nu s-a nevoit cu postul și rugaciunea mai mult decât Sfântul Ioan Gura de Aur.El era pastorul cel adevarat, tatal saracilor, aparatorul vaduvelor, mângâietorul sarmanilor, hranitorul flamânzilor, mustratorul boierilor, primitorul izgoniților și învațator prealuminat a toata lumea. Doctor minunat al sufletelor, el știa sa scoata cu cuvântul spinii patimilor din inimile oamenilor și apoi sa puna alifie pe rani, prin învațaturile sale cele aurite.Dar, ca întotdeauna, curajul și îndrazneala cuvintelor sale i-au adus multe necazuri și încercari la sfârșitul vieții. Astfel, izgonit din scaun și exilat de împarat și de soția sa, Eudoxia, marele dascal și pastorul cel bun, Sfântul Ioan Gura de Aur, moare în grea suferința, departe de oile sale în anul 407, având pe buze aceste cuvinte: "Slava lui Dumnezeu pentru toate!"Iubiți credincioși,Dupa ce am amintit, pe scurt, viața Sfinților Trei Ierarhi, sa va spun în puține cuvinte cum a luat naștere praznicul de astazi.Pe vremea împaratului bizantin Alexios Comnenul (secolul XI), s-a nascut o neînțelegere între credincioșii din Constantinopol, privind cinstirea Sfinților Trei Ierarhi. Unii dintre ei cinsteau mai mult pe Sfântul Vasile, zicând despre el ca este mai înalt în cuvinte, ca unul ce a încercat și a ispitit firea lucrurilor prin sine, și cum ca era atât de îmbunatațit, încât puțin lipsea de a-l asemana cu îngerii. Nu facea pogoramânt legii, nici nu ierta cu ușurința, ci era aspru, neavând la el nici un lucru pamântesc. Aceștia îl micșorau pe Sfântul Ioan Gura de Aur, ca și cum ar fi fost oarecum împotriva marelui Vasile, fiindca era îngaduitor și atragator la pocaința. Alții înalțau pe dumnezeiescul Hrisostom, precum ca ar fi fost în învațaturi mai iertator și sfatuia cu ușurința pe toți, chemându-i la pocaința. Pentru aceasta îl cunoșteau mai mult ca pe Sfinții Vasile și Grigorie, atât pentru mulțimea cuvintelor celor curgatoare de miere, cât și pentru iscusința cugetarilor.Altii cinsteau mai mult pe Sfântul Grigorie, ca cel ce a întrecut prin înțelepciune, prin frumusețea vorbirii și prin învațatura elineasca pe toți dascalii cei vestiți. Ziceau, deci, ca înțeleptul Grigorie îi întrecea pe toți și de aceea i se cuvenea întâietatea. Din aceasta pricina s-au împarțit și credincioșii, încât unii se chemau ioaniteni, alții vasiliteni, iar ultimii grigorieni.Vazind Sfinții Trei Ierarhi ca se dezbina Biserica din cauza lor, s-au aratat în vis și în chip vazut, câte unul deosebit, apoi toți trei împreuna, lui Ioan, mitropolitul cetații Evhaitelor, un pastor îmbunatațit și preaînțelept, zicindu-i:"Dupa cum ne vezi, noi suntem una la Dumnezeu și nu este între noi nici o cearta sau împotrivire, ci fiecare fiind calauziți de dumnezeiescul Duh, am învațat și am scris spre mântuirea cea de obște și folosul oamenilor. Tot ce am învațat noi am dat și altora spre înmulțirea talantului nostru și nu este între noi nici unul întâi sau al doilea, ci, daca veți vorbi de unul, cei doi urmeaza. Deci, scoala-te și poruncește acestora ce se cearta și se dezbina din cauza noastra, sa nu se mai certe pentru noi, caci pentru aceasta și noi ne-am sârguit, atit în viața, cât și dupa moartea noastra sa împacam lumea și s-o aducem la unire. Deci rânduiește-ne la toți trei o zi, când ți se va parea de cuviința și ne fa praznic cuviincios odata. Apoi spune și celorlalți creștini, care vor fi mai pe urma, ca noi suntem una la Dumnezeu și vom fi mijlocitori în cer înaintea Preasfintei Treimi, pentru mântuirea celor ce vor savârși praznicul și pomenirea noastra".Zicând acestea i se parea lui Ioan ca Sfinții Trei Ierarhi se urca la cer, stralucind cu lumina nemarginita și chemându-se unul pe altul pe nume. Deci, sculându-se arhiereul evhaitenilor, a facut precum i-au poruncit Sfinții Vasile, Grigorie și Ioan, potolind mulțimea și pe toți care se certau pentru ei. Astfel, Sfântul Episcop Ioan, aflind ca în luna ianuarie se praznuiesc toți acești sfinți: în ziua întâi, Sfântul Vasile, la 25, Sfântul Grigorie și la 27, Sfântul Ioan Gura de Aur, i-a unit pe toți trei, la 30 ianuarie, facându-le slujba, canoane, tropare și cântari de lauda precum se cuvenea. Deci, de aproape zece secole avem în Biserica sarbatoarea Sfinților Trei Ierarhi.Suntem datori deci, fraților, sa ținem cu evlavie aceasta sarbatoare și sa cinstim pe facatorii noștri de bine, mulțumindu-le dupa putere, caci dupa datorie, nu putem. Sa cinstim cu cuvinte de lauda pe cei trei cuvântatori de Dumnezeu și sa le urmam credința, râvna pentru Biserica, dragostea lor pentru oameni, viața lor sfânta. Dar cum vom putea lauda îndeajuns pe acești mari sfinți, dascali și ierarhi ai Bisericii? Atât se cuvine sa zicem, ca daca nu s-ar fi ostenit atât de mult acești sfinți cu viața, cu cuvântul și cu scrisul, nu ar fi scapat creștinatatea de slujirea idoleasca, de eresurile cele cumplite împotriva Preasfintei Treimi și de atâtea tulburari și grele pacate care nelinișteau obștea creștinilor. Dar Dumnezeu a rânduit de sus pe acești mari luminatori sa traiasca tocmai atunci când Biserica lui Hristos era învaluita și tulburata și înauntru și în afara.Acesti oameni ceresti și ingeri pamintesti, trimbitele adevarului, preaintelepti ritori, tunetele dumnezeirii celei nezidite, s-au sirguit sa smulga trecutul și sa risipeasca pe luptatorii impotriva dreptei credinte, alungind cu prastia cuvintelor lor pe lupii cei rai, care dezbinau Biserica dreptmaritoare. Acesti trei mari ierarhi și pastori, cu intelepciunea și darul dat lor de Dumnezeu, au surpat zidurile cele rele ale vrajmasilor și au smerit intelepciunea elineasca ce se ridica impotriva cunostintei de Dumnezeu, schimbind și prefacind totul spre bine, netezind și indreptind pe cele strimbe, risipind toata asuprirea și nedreptatea.Treimea pamânteasca a Sfinților Ierarhi, ne-a învațat a ne închina Treimii celei mai presus de minte și a marturisi, dupa cum scrie în Crez, un singur Dumnezeu, închinat în trei persoane: Tatal, Care este nenascut și pricina a toate; Fiul, nascut din Tatal și Duhul Sfânt, Care este purces din Tatal și facut cunoscut noua prin Fiul. Nu sunt trei Dumnezei, ci un Dumnezeu în trei persoane, care au aceeași ființa și prin care s-au facut toate cele vazute și nevazute.Dar sa lasam pe alții sa le spuna înțelepciunea, adânca cunoștința, postul, rugaciunea, milostenia și celelalte fapte bune pe care le aveau Sfinții Trei Ierarhi. Noi sa ne minunam de grija lor cea mare care o aveau pentru mântuirea oamenilor, pentru ca de aceasta se îngrijeau mai mult decât toate, cunoscând ca prin fapte bune pastreaza omul asemanarea cu Dumnezeu.În ce fel au miluit Sfinții Trei Ierarhi pe mulți oameni, o sa înțelegem din cele ce urmeaza: Dumnezeu a facut lumea aceasta pentru oameni, iar acești sfinți au tâlcuit firea tuturor fapturilor și prin aceasta oamenii au cunoscut pe Ziditorul. Cerurile spun slava lui Dumnezeu prin frumusețea și marimea lor, iar acești minunați dascali explica cerurile și pamântul, adica lumea cea vazuta și nevazuta, cum este așezata, rânduiala ei și care este pricina pentru care le-a creat Dumnezeu. Ne-a dat Preabunul Dumnezeu, Testamentul Vechi și Nou spre mântuirea noastra, și acești mari sfinți ne-au explicat mai bine ca toți Sfânta Scriptura și ne-au îndemnat sa pazim poruncile Domnului.Mântuitorul S-a întrupat pentru noi, iar sfinții aceștia ne tâlcuiesc și ne fac cunoscuta taina rascumpararii noastre prin întrupare, prin moarte și înviere. A trimis Hristos pe Sfinții Apostoli sa propovaduiasca în lume cunoștința de Dumnezeu, sa piarda idolatria și sa întoarca lumea la dreapta credința în Dumnezeu. A trimis pe Sfinții Trei Ierarhi sa propovaduiasca adevarata credința, sa izgoneasca din oameni întunericul necredinței, sa rușineze pe eretici și sa aduca la Hristos cât mai multe suflete.Iubiți credincioși,Vedeți grija Sfinților Trei Ierarhi pentru unitatea Bisericii? Vedeți grija lor pentru mântuirea oamenilor? Atât în viața cât și dupa moarte, sfinții se îngrijesc de unitatea Bisericii, de pastrarea cu sfințenie a dreptei credințe, de sporirea noastra în fapte bune și de mântuirea lumii. Vedeți cum a rânduit pronia dumnezeiasca pe acești mari ierarhi, tocmai în secolul IV, secolul cel mai lovit de eresuri și dezbinari, pentru a apara unitatea credinței în Biserica, pentru a salva creștinatatea de eresuri și de idolatrie, pentru a smeri filosofia pagâna și a întari dogmele dreptei credințe în lume?N-au putut suferi Sfinții Trei Ierarhi dezbinarea Bisericii lui Hristos, ei care se jertfisera sa mențina corabia Bisericii în pace, sa sporeasca sfânta credința, sa risipeasca eresurile și sa curețe sufletele oamenilor de patimi. De un gând cu ei sint toți sfinții și îngerii din cer, ca și toți pastorii și creștinii ortodocși. Toți se roaga înaintea Preasfintei Treimi pentru biruința Evangheliei, pentru pacea în lume și mântuirea sufletelor noastre.Însa la aceasta unitate creștina, în familie, în Biserica și în lume, trebuie sa contribuie fiecare dintre noi. Gândiți-va cât de mare pacat face un creștin - barbat sau femeie - care strica pacea și unitatea familiei. Majoritatea divorțurilor de astazi sint tocmai din aceasta cauza. Ei bine, acești creștini care distrug familia cuiva și lasa copii orfani pe drumuri, sint blestemați de Dumnezeu și nu vor primi mântuirea așa ușor.Gândiți-va la acești creștini care sar gardurile Bisericii lui Hristos, care leapada Sfânta Cruce, Sfintele icoane, Sfintele Taine și tot ce avem mai scump. Aceștia, nu numai ca se duc la adunarile sectelor, dar intra și în casele ortodocșilor, cu scopul de a-i dezbina, de a semana tulburare, îndoiala și sa atraga câți mai mulți la eresul lor. Nu sint ei oare asemenea lui Arie și celorlați începatori de eresuri? Toți aceștia nu se pot mântui pâna nu se reîntorc în Biserica, de unde au plecat. Ei sint îndemnați la dezbinare de diavolul, care nu poate birui decât în tulburare, ura și îndoiala. De aceea se și numește vrajmașul nostru, "diavol", care înseamna "împotrivnic". Toți cei ce se împotrivesc adevarului, luminii, Bisericii, pastorilor, sfinților și explica Evanghelia dupa capul lor, sunt fii ai celui rau care a dezbinat pe îngeri în cer și dezbina mereu lumea pe pamânt.Sa ne ferim, fraților, de cei ce dezbina și tulbura casele, sufletele, obștea și Biserica Domnului și sa ne rugam permanent pentru unitatea ei. Dar, uneori, chiar copiii aceleiași mame se cearta, se dezbina între ei. Aceasta este și mai rau. La fel și în Biserica, se dezbina uneori credincioșii noștri. Unii zic ca țin sarbatorile pe stil vechi; alții zic ca sunt în "Oastea Domnului". Alții zic ca s-au pocait și nu sunt ca ceilalți fii ai Bisericii. Oare de ce aceasta dezbinare? Numai diavolul, vrajmașul cel de obște se bucura de neunirea noastra!Sa nu ne dezbinam unii împotriva altora, fraților. Toți sintem ai lui Hristos, toți sintem fiii Bisericii, daca ascultam de ea și de pastorii ei. Toți suntem ostașii lui Hristos, daca ducem lupta cea buna cu rabdare pâna la capat. La Dumnezeu se mântuiesc cel mai greu ereticii și cei mândri, daca se întorc cu caința la Biserica. Iar cel mai ușor se mântuiesc cei smeriți, care asculta și iarta pe toți.Sa rugam pe Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan, care sunt foarte cinstiți în țara noastra și au la Iași cea mai frumoasa biserica din Europa închinata lor, sa se roage înaintea Preasfintei Treimi pentru întarirea dreptei credințe, pentru pacea și unitatea Sfintei Biserici și pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin.(Articol preluat de pe site-ul doxologia.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 711

Id: 37791

Data: Jan 30, 2014

Imagine: