In Duminica a VII-a dupa Rusalii, astazi, 11 august 2013, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane s-a aflat in mijlocul obștei manastirii ilfovene Cernica. Cu acest prilej, Preafericirea Sa a rostit un cuvant de invațatura in care a explicat semnificatiile Pericopei Evanghelice de la Sfantul Evanghelist Matei, capitolul al IX-lea, versetele de la 27 la 35, in care este prezentata Vindecarea a doi orbi si a unui mut din Capernaum de catre Mantuitorul Iisus Hristos. Credinta trebuie sa locuiasca mai intai in inima ca o puternica si constanta convingere ca numai Dumnezeu ne poate ajuta in situatii limitaPatriarhul Romaniei a aratat ca In primul rand invatam (n. red.: din Evanghelia de astazi) faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos are putere dumnezeiasca de vindecare. Dar vindecarea nu o face spre a fi laudat de oameni, ci o face din iubire smerita si milostiva pentru oameni. Vedem in primul rand ca El cere credinta de la cei doi orbi si cere staruinta pentru ca nu i-a vindecat la prima clipa a intalnirii cu ei, ci i-a lasat sa staruie, sa persiste in rugamintea lor de a fi vindecati, dar cand Hristos ii intreaba ‘Credeti ca pot sa fac aceasta ?’ ei care credeau au si marturisit acum credinta. Desigur ca ei credeau din moment ce veneau dupa Iisus si cereau sa aiba mila de ei, sa-i vindece. Acum insa Hristos Domnul le cere sa marturiseasca fata de ceilalti credinta lor. Deci, nu este suficient sa spunem in gandul nostru ‘Eu cred’, dar de fata cu altii nu marturisim ca suntem crestini ortodocsi. Deci, credinta trebuie sa locuiasca mai intai in inima ca o puternica si constanta convingere ca numai Dumnezeu ne poate ajuta in situatii limita, in conditii grele. Numai El Care da viata si sanatate poate sa vindece pe cei orbi si sa faca sa vorbeasca pe cei muti . Recunostinta este o sanatate sufleteasca a omuluiIntaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane a vorbit si despre recunostinta: Deci, acesti doi orbi sunt chemati de Iisus sa-si marturiseasca credinta lor, dar Mantuitorul le spune ‘Sa nu spuneti nimic despre aceasta nimanui’. Cu alte cuvinte, le cere sa nu se laude cu faptul ca au fost vindecati de El si nici sa-L laude pe El Care i-a vindecat. Vedem prin aceasta smerenia Mantuitorului care ne arata ca nu trebuie sa asteptam laude imediat dupa ce am facut bine cuiva si nici nu trebuie sa asteptam sa fie trambitat numele nostru pentru ca am facut un bine. Pe de alta parte, desi li s-a facut indemnul sa nu vorbeasca despre aceasta vindecare minunata totusi cei doi orbi nu s-au putut abtine. Atat de mare era bucuria lor ca vad lumina zilei, ca vad fetele oamenilor, ca vad albastrul cerului, ca vad viata din jurul lor incat nu s-au putut abtine si au vestit in tot tinutul acela cat bine le-a facut lor Dumnezeu. Invatam din aceasta smerenia Mantuitorului Iisus Hristos pe de o parte si recunostinta celor doi orbi care au fost vindecati. Recunostinta este o mare virtute, desi normal ar trebui sa fie o atitudine sau un comportament firesc, sanatos din punct de vedere spiritual. Cel care primeste o binefacere si nu multumeste se comporta nefiresc si nesanatos. Are sufletul bolnav de nesimtire duhovniceasca. Cel care nu multumeste pentru binele primit, pentru binele facut sau pentru darul primit. Iata ca de la acesti doi orbi vindecati invatam si noi printr-o lumina duhovniceasca a atitudinilor sa fim recunoscatori, sa multumim lui Dumnezeu si oamenilor prin care Dumnezeu a lucrat ca sa ne ajute. Recunostinta este o sanatate sufleteasca a omului. Nerecunostinta este o boala. Cand Mantuitorul Iisus Hristos a vindecat zece leprosi si numai unul s-a intors sa multumeasca El a intrebat ‘Dar cei 9 unde sunt ?’ El a vindecat zece, dar numai unul din zece a multumit. Acest procent este si astazi valabil. Unul din zece oameni carora le facem bine daca isi aduce aminte ca sa multumeasca . Invidia este o patima fioroasa care se hraneste din binele altoraPericopa evanghelica ne invata valoarea rugaciunii puternice si a recunostintei pentru binele primit de la Dumnezeu si de la semeni, a mai explicat Patriarhul Romaniei: Mutul demonizat a fost si acesta la Iisus, dar lui nu i-a mai cerut dovada credintei, nu l-a mai intrebat ‘crezi tu ca te pot vindeca ?’ De ce ? In primul rand pentru ca era mut si nu putea vorbi, iar in al doilea rand pentru ca nu era numai mut, ci era si stapanit de un duh rau, incat el nu mai putea gandi cu mintea sa si nici face ceva dupa cum gandea intrucat era stapanit de duhul cel rau care il chinuia. Era un om chinuit care nu mai putea vorbi si nici nu mai putea gandi si nici faptui in deplina cunostinta, in deplina functionare a facultatilor sale sufletesti. Pe acesta Hristos Domnul il vindeca din iubire milostiva fara sa-i mai ceara ceva. Apoi, Evanghelia ne arata ca multimile se bucurau, dar invidiosii se intristau. Oamenii simpli se bucurau ca doi orbi au fost vindecati si un mut a fost eliberat de sub stapanirea diavolului, dar cei invidiosi si vicleni se tulburau. Evanghelia ne arata asadar ca invidia este o patima fioroasa care se hraneste din binele altora. Cu cat altora le merge mai bine cu atat invidiosul se imbolnaveste, se consuma si se chinuieste mai mult in sufletul sau. Mantuitorul nu le-a raspuns de data aceasta acestor invidiosi clevetitori care spuneau ca El scoate demonii cu puterea demonilor si faptele Lui vorbeau de la sine si anume, strabatea toate cetatile si satele si vindeca toata boala si toata neputinta din popor. Evanghelia ne indeamna astazi la o credinta puternica si marturisita, nu doar tinuta in gand. Ne indeamna la o rugaciune staruitoare. Cand cerem ceva trebuie sa staruim. Invatam credinta marturisitoare, rugaciunea staruitoare si recunostinta puternica a celor doi orbi vindecati. In acelasi timp invatam din Evanghelie sa ne bucuram cand cineva bolnav s-a vindecat, iar nu sa ne intristam. Şi, cum spune Sfantul Apostol Pavel, ‘Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang’. Aceasta este starea sanatoasa a sufletului omului in raport cu semenii sai . Maica Domnului rasplateste celor care o cinstescPreafericitul Parinte Patriarh Daniel a evidentiat ajutorul pe care Maica Domnului il ofera celor ce se roaga catre ea si a vorbit si despre Postul din aceasta perioada: Aceasta Evanghelie a vindecarii este astazi ascultata in perioada Postului Adormirii Maicii Domnului. Este o perioada de pregatire spirituala pentru sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului care a trecut prin moarte, dar nu a ramas in moarte, ci a fost mutata de Fiul ei nu numai cu sufletul ci si cu trupul la trei zile dupa moarte la Ceruri. De aceea, moarte ei se numeste adormire si mutare din viata aceasta pamanteasca trecatoare la viata cea netrecatoare, ea fiind Maica vietii care a dat nastere ca Om Fiului lui Dumnezeu Mantuitorul lumii. Deci, Evanghelia de astazi din timpul Postului Sfintei Marii este o Evanghelie care ne arata ca avem nevoie de vindecare. Vindecare de boli trupesti, dar si de boli sufletesti si aceasta vindecare se obtine prin marturisirea credintei, dar si marturisirea pacatelor la spovedanie, impartasire mai deasa si prin lauda adusa lui Dumnezeu, Maicii Domnului si sfintilor prin care Dumnezeu lucreaza si ne ajuta adesea in chip minunat. Aceasta perioada de Post este o perioada de mare bucurie duhovniceasca pentru ca Maica Domnului rasplateste celor care o cinstesc pe ea, se roaga ei si o lauda pe ea cu bucurie mare in suflet si cu pace multa. De aceea, noi cantam ‘Bucura-te cea prin care rasare bucuria, Bucura-te ridicarea lui Adam celui cazut, Bucura-te stergerea lacrimilor Evei, Bucura-te bucuria celor necajiti’, celor intristati, celor pe care nu-i mai iubeste nimeni, dar ea iubeste cu iubire milostiva de mama. Maica Domnului reprezinta Biserica in rugaciune. Este icoana vie a Bisericii care isi pune nadejdea in Dumnezeu mai mult decat in oameni si simte pacea si bucuria lui Dumnezeu care se revarsa tainic in sufletele oamenilor ca urmare a rugaciunilor, a postirii si a milosteniei. Deci, in aceasta perioada sa unim rugaciunea cu milostenia. Daca nu avem bani sau produse materiale sa oferim celor saraci putem oferi un cuvant bun, o rugaciune pentru altul, un sfat bun, o mana de ajutor, o vizita la un om bolnav si singur, batran si parasit. Toate acestea sunt fapte ale milosteniei sufletesti. Insasi prezenta noastra si timpul nostru langa un om descurajat este un act de milostenie, un dar de multe ori mai important decat o bucata de paine sau un banut mai ales pentru cei care sunt singuri si abandonati, uitati sau marginalizati .La final, Patriarhul Romaniei a ridicat la rangul de arhimandrit pe parintele Maxim Badoiu, staretul Manastirii Cernica. De asemenea, Preafericirea Sa a oferit altarului si bibliotecii manastirii Cernica mai multe volume recent aparute la editurile Patriarhiei Romane, iar credinciosilor prezenti iconite.In semn de multumire, staretul Manastirii Cernica a daruit Preafericitului Parinte Patriarh Daniel o icoana cu chipul Mantuitorului Iisus Hristos.Duminica viitoare Biserica Ortodoxa se va afla in Duminica a VIII-a dupa Rusalii.Foto: Ziarul Lumina

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 472

Id: 33047

Data: Aug 11, 2013

Imagine: