Prinderea lui Iisus este istorisita de catre toti evanghelistii (Mt. XXVI, 47-56; Mc. XIV, 43-50; Lc. XXII, 47-53; In; XVIII, 1-12). Ea se face în toiul noptii, în gradina Ghetsimani, si este condusa de Iuda Iscarioteanul. Dupa ce parasise sala Cinei, Iuda luase contact cu Caiafa, cu arhiereii, cu carturarii si cu batrânii poporului si stabilisera arestarea Mântuitorului chiar în acea noapte. Acestia i-au pus la dispozitie o parte din garda templului, care era alcatuita din leviti; acestora li s-au atasat si o ceata de soldati romani din garnizoana locala, care stationa chiar în apropierea templului, în fortareata Antonia si care sta sub comanda suprema a lui Pilat, procuratorul Iudeii, de curând sosit în Ierusalim. Cu ei se unesc servitorii sinedristilor si pornesc spre Ghetsimani, purtând sulite de lemn, faclii si felinare. Nu lipseau, desigur, nici câtiva membri ai sinedriului care aveau mandatul sa încurajeze pe ostasi si sa asigure reusita planului. Cei mai multi, si îndeosebi soldatii romani, nu vazusera niciodata pe Iisus. Ca sa-l poata identifica, Iuda le da concursul printr-un consemn: când se apropie de Domnul, vine la El, îl saruta si-I spune cu glas tare: „Bucura-te învatatorule!“ (Mt. XXVI, 49). Sarutarea este cel mai gingas semn de iubire. Cu Iuda si-a aratat, însa, o alta fata: „Sarutul lui Iuda“ a devenit, de atunci, semnul tradarii.La gestul fatarnic al lui Iuda, Domnul raspunde cu toata blândetea: „Prietene, pentru ce ai venit? (Mt. XXVI, 50). Şi neprimind raspuns, adauga: „Iuda, cu sarutare vinzi tu pe Fiul Omului?“ (Lc. XXII, 48). Sunt cuvinte de mustrare la adresa lui Iuda, pentru ca a cutezat sa abuzeze de acest semn de iubire si sa ascunda fapta lui de tradare sub acest semn, care este menit sa exprime cu totul alte sentimente. Cuvintele acestea voiau, totodata, sa-i atraga atentia, înca o data, ca Cel pe care-L vinde cu o sarutare este chiar Fiul Omului, adica Mesia.Evanghelistul Ioan noteaza ca Domnul, aratându-si Dumnezeirea, savârseste o minune: face pe soldati sa cada cu fetele la pamânt (In. XVIII, 4) El este, deci, stapân pe destinul Sau si, daca ar voi, ar putea scapa si acum din mâinile dusmanilor Sai. Sosise însa vremea împlinirii misiunii sale. De aceea, se preda de bunavoie, lasând pe ostasi sa se apropie de El si sa-L aresteze. Cel dintâi care se grabeste sa-L lege este Malhus, sluga lui Caiafa. Petru scoate sabia si-l loveste, taindu-i urechea (Lc. XXII, 50; In. XVIII, 10). Petru ar fi voit sa-i crape capul, dar, neobisnuit cu mânuirea sabiei, n-a nimerit bine si i-a retezat numai urechea dreapta.Iisus nu îngaduie ucenicilor folosirea violentei; nici n-ar fi avut sorti de izbânda. El vindeca urechea lui Malhus si spune lui Petru: „ întoarce sabia la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri“ (Mt. XXVI, 52). Asa se începe sirul martirilor Legii celei noi, care si-au dat fara împotrivire viata pentru credinta lor în Dumnezeu si pentru împlinirea voii Sale în lume.Apoi spune lui Petru în auzul tuturor: „Sau crezi cumva ca n-as putea sa rog pe Tatal Meu sa-mi trimita acum mai mult de douasprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, ca asa ar trebui sa fie!“. Iar ostasilor si celor de fata, dupa ce le porunceste cu autoritate sa lase în pace pe ucenici, le spune, cu repros: „Ca la un tâlhar ati iesit, cu sabii si ciomege, ca sa Ma prindeti. În fiecare zi sedeam în templu învatând si n-ati pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au facut ca sa se împlineasca Scripturile proorocilor“ (Mt. XXVI, 53-56). Apostolii, vazând cu groaza, ca Domnul a fost prins, îl parasesc cu totii si fug, lasându-L pe Domnul în mâinile dusmanilor Sai. Marcu (XIV, 51 ) adauga amanuntul ca, la prinderea Domnului Iisus Hristos a fost prezent si un tânar, care venise îmbracat numai cu giulgiu pe corpul gol. Când au încercat ostasii sa-l prinda, a fugit, lasând giulgiul în mâinile lor. Înca vechii Parinti bisericesti afirma ca acest tânar n-a fost altul, decât Evanghelistul Marcu fiul acelor parinti în casa carora Domnul îsi serbase Cina cea de Taina, caci numai el putea sti încotro s-a dus Domnul, dupa ce a parasit foisorul Cinei.Pr. Conf. Dr. Dionisie Stamatoiu, Patimile Mântuitorului dupa Sfintele Evanghelii, în rev. Mitropolia Olteniei, an 2000, nr. 1-2.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 949

Id: 39936

Data: Apr 18, 2014

Imagine: