Desi in general numele Sfantului Grigorie Palama este asociat cu lupta pentru apararea invataturii de credinta, consider ca este binemeritata o mica prezentare si a modului in care Sfantul a stiut sa cante in cuvinte de aur taina sfintilor.Spre exemplu, omilia rostita la sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului ne ajuta sa intram intr-o lume a mirarii pline de lauda in fata tainei care s-a savarsit prin Fecioara Maria.Pentru inceput, iata ce ne spune parintele Jean Meyendorff despre aceasta omilie: O gasim in manuscrise sub numele de «Discurs la intrarea Maicii Domnului in Sfanta Sfintelor». Este adresata monahilor din Marea Lavra si o putem data cu precizie: este o cuvantare alcatuita in tinerete, in jur de 1335. Subiectul nu a fost ales la intamplare. Se pare ca «unii» incercau sa defaime importanta sarbatorii. Nu stim exact despre cine si despre ce e vorba, insa stim ca Nechifor Gregoras, cel care mai tarziu avea sa devina seful partidei antipalamite, afirma caracterul legendar al unor istorisiri legate de aceasta sarbatoare. Gregoras a fost chiar condamnat printr-o sentinta de excomunicare pronuntata de mitropolitul Selymbriei, Filotei. «Discursul» Sfantului Grigorie Palama nu incearca sa demonstreze istoricitatea anumitor episoade legate de sarbatoare, ci reprezinta o marturisire de credinta si evlavie care da sarbatorii o interpretare asemanatoare celei pe care Sfantul Grigorie de Nyssa o da urcusului lui Moise pe Muntele Sinai, ambele fiind expresia ridicarii duhovnicesti a sufletului catre Dumnezeu1.Dialogand cu Maica DomnuluiIn limba romana gasim aceasta omilie in doua traduceri: cea a Paraschivei Grigoriu2 si cea a parintelui diacon Ioan I. Ica jr.3. Iata cateva dintre subtitlurile pe care parintele Ica le intercaleaza in text pentru a marca etapele Discursului: Fecioara, hotar si mijlocitoare intre creat si Necreat, Fecioara, salas al Treimii prin iubire, Toate harurile se impartasesc tuturor fapturilor prin Fecioara, Sa meditam la viata deiforma a Fecioarei in Templu, Viata isihasta a Maicii Domnului.Omilia prinde adesea forma unui dialog: cu ascultatorii uneori, sau cu Maica Domnului. Impresia generala pe care o lasa aceasta cuvantare este ca Sfantul este plin de bucuria vestirii minunii impartasirii omului de Dumnezeu: Vino asadar cu mine tabara dumnezeiasca, priveliste sfanta, cor intocmit prin Duhul cel ceresc, si lucrati impreuna cu mine acest cuvant, facandu-l (cunoscut) intregii obsti, nu numai deschizand urechile si tinzand mintea, ci aducand in ajutor si rugaciunea curata; asa incat Cuvantul Tatalui celui de sus, Cel Care m-a sprijinit in alcatuirea cuvintelor despre Maica Sa, sa-mi dea sa vorbesc nu cele cu totul nearmonioase, ci mai degraba sa-mi dea sa strabat calea acestui cuvant ca pe ceva armonios, bineplacut urechilor iubitoare de cele dumnezeiesti. Au deci trebuinta de imbelsugatul ajutor al lui Dumnezeu cei ce se intrarmeaza pentru astfel de lupte, care sunt lucrari numai ale inspiratiei de acolo, care i-a insuflat si pe cei care din veac au adus cele mai potrivite si desavarsite cantari.Cuvantul nu este asadar retorica goala. Nu poate fi cuvant fara rugaciune ( aducand in ajutor si rugaciunea curata), dupa cum nu poate fi intelegerea de catre credinciosi a omiliei sale fara efortul lor de rugaciune. Cuvantul preotului se naste din rugaciune, iar primirea lui necesita stare de rugaciune pentru cei ce asculta.Pregatirea pentru primirea FrumusetiiŞi astfel, din rugaciune se naste teologia cea adevarata care nu indrazneste sa intre in Sfanta Sfintelor, dar care, paradoxal, se adanceste in contemplatie: Cine ar putea, nu spun sa intre in adancul tainei, ci macar sa priveasca spre altarul cel adevarat si sa ajunga inaintea usilor salasului intru care S-a pogorat sa locuiasca Cel Care Isi are salasul mai presus de toata firea, Imparatul cerurilor, Domnul domniilor, Cel care din fire are domnia peste toate. Ce cuvant ar putea sa se apropie cat de putin de aceasta vrednicie, chiar daca i s-ar ingadui sa povesteasca cele ale ei si cele despre ea, adica cele dinainte si de dupa negraita ei nastere? Cine ar putea exprima in chip vrednic daruirea de sus a negraitei hrane, indrumarea cea din cer a celor care ajungeau de departe spre inchinare, doxologia adusa de multimea ingerilor, care unea cerurile cu pamantul si le impreuna intru supunere fata de Imparateasa a toata lumea?O intrebare se ridica in urma lecturarii acestei omilii: cat de mult a pierdut omul contemporan simtul contemplatiei revelatoare a adevaratului frumos? Spune Sfantul Grigorie la un moment dat: Trebuia, asadar, ca cea care va naste «pe Cel impodobit cu frumusetea mai mult decat fiii oamenilor» ( Ps. 44, 3) sa fie si ea tuturor in toate neintrecuta si sa fie gatita inca din copilarie pentru Minunata Frumusete. Pregatirea pentru a fi capabili de Frumusete necesita activarea simtului amintit mai sus. Mediul in care traim ne rupe uneori de disponibilitatea de a ne impartasi de Cel ce da frumusete acestei lumi. Intreg urcusul Maicii Domnului realizat in Sfanta Sfintelor poate fi un indemn pentru evitarea brutalizarii spatiului in care Dumnezeu ne-a chemat sa fim purtatori de echilibru si frumusete. Fecioara Maria creste cu certitudinea faptului ca lucrarea lui Dumnezeu se implineste prin ea. Orice crestin poate avea aceeasi constiinta, desi modernitatea liberala nu se mai constituie si nu se mai legitimeaza pe baza unor repere transcendente. Nascuta din distantarea fata de autoritatea religioasa, din integrarea administrativa a institutiilor religiei in ordinea statului laic, modernitatea nu isi propune sa imite o ordine divina. Sigur ca omul religios isi are locul sau in societatile moderne, sigur ca el isi poate practica in interiorul lor valorile si convingerile religioase. Mai mult, e larg recunoscut beneficiul pe care indivizii religiosi, institutiile si valorile religioase le aduc vietii comunitare. Dar insusi omul religios modern - daca nu se iluzioneaza - nu mai concepe societatea in care traieste drept un organism sacral. El nu mai e membru al unei lumi unde fiece aspect al vietii are un sens spiritual, imediat orientat spre divin. Dimpotriva, chiar religios fiind, omul actual isi concepe propria fiinta drept impartita in sectoare, distribuita in specialitati care nu au a se imbina neaparat intr-o unitate regentata de transcendent. Dimensiunea religioasa este doar una dintre dimensiunile sale, din cand in cand activata. Coerenta cu celelalte dimensiuni, influenta ei asupra celorlalte dimensiuni nu este decat rareori grija ultima a individului modern4. Frumusetea nu se impune asadar. Ea cucereste. Crestinismul nu are cum sa fie ideologie atata timp cat crestinul poate gusta din cele mai presus de intelegere. Nu poate fi ideologie, ci dreapta credinta. Avem poate in aceasta maniera a Sfantului Grigorie Palama, de a oferi spre gustare din podoaba cea negraita, una din provocarile cele mai acute pe care omul crestin contemporan si le poate asuma: prezenta verticala in mijlocul lumii pe care are datoria de a o impregna de Frumusete intr-o infima asemanare cu Maica Domnului: a facut-o Domnul pe Aceasta cu totul foarte frumoasa, fiindca a reunit in ea toate, si prin aceasta a infrumusetat toate cele pe care le-a creat in multiplicitate, aratandu-ne-o chip extraordinar al puterii Sale creatoare care vine numai de la El, si care intru totul este proprie si Maicii Luminii (Omilia 53, trad. proprie). zNote:1 Jean Meyendorff, Introduction a laétude de Saint Gregoire Palamas, ed. Seuil, Paris, 1965, p. 3912 Sfantul Grigorie Palama, Omilii, vol. III, trad. Paraschiva Grigoriu, ed. Anastasia, Bucuresti, 2007.3 Diac. Ioan I. Ica jr., Maica Domnului in teologia secolului XX si in spiritualitatea isihasta a secolului XIV, - studii si texte, ed. Deisis, Sibiu, 2008, pp. 325-368.4 Anca Manolescu, Loc pentru celalalt, Dilema veche, Bucuresti 2007, Anul IV, nr. 171.(Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 12 decembrie 2009, semnat de pr. Roger Coresciuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 830

Id: 29549

Data: Mar 28, 2013

Imagine: