Sfetnicul pretios al domnitorului Brancoveanu

Biserica Ortodoxa Româna cinstește la 16 august 2014 pe Sf. Martiri Brâncoveni: Constantin Voda cu cei patru fii ai sai - Constantin, Ştefan, Radu, Matei - si Sfetnicul Ianache. Cu acest prilej, în cele ce urmeaza va prezentam un articol publicat în Ziarul Lumina din data de 20 august 2010, intitulat Sfetnicul pretios al domnitorului Brâncoveanu:În fiecare an, la 16 august, Biserica Ortodoxa Româna praznuieste pe Sfântul Voievod si Martir Constantin Brâncoveanu, domnul Ţarii Românesti, împreuna cu fiii sai: Constantin, Ştefan, Radu si Matei, si sfetnicul sau Ianache Vacarescu. Daca despre Sfântul Voievod s-a scris foarte mult, despre dregatorul sau devotat Ianache Vacarescu s-a scris mai putin, fapt care ne îndeamna sa punem în lumina si personalitatea sa. Ianache (Ienache sau Enache) Vacarescu provenea dintr-o veche familie de boieri munteni, cu proprietati în satul Vacaresti de lânga Târgoviste; tatal sau era Negoita Vacarescu, iar mama, Neacsa din Bucsani, era originara tot dintr-o veche familie boiereasca. În 1685, deci în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino, Ianache era postelnic, iar între 1688 si 1690, vataf de copii de casa la curtea domneasca. Ascensiunea lui pe scena vietii politice a avut loc în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, care i-a încredintat mai multe misiuni înca din primii ani de domnie. Astfel, în anii 1691-1694 era "capitan de lefegii" (ostasi mercenari, n.n.), între 1695 si 1706 era aga, deci un comandant al unitatilor de ostasi încredintati cu paza capitalei, iar între 1707 si 1710 era mare paharnic. Cu acest ultim titlu, în anul 1709 a fost trimis de Constantin Brâncoveanu timp de sapte luni ca reprezentant al sau ("capuchehaie") pe lânga autoritatile otomane din Istanbul (Constantinopol). Din 1711 pâna la începutul anului 1714 apare în dregatoria de mare clucer (însarcinat cu aprovizionarea curtii domnesti). Înseamna ca a fost unul dintre sfetnicii cei mai apropiati si devotati ai lui Constantin Brâncoveanu, fapt pentru care au fost dusi împreuna la Istanbul, unde, la 15 august 1714, au avut acelasi sfârsit tragic, Ianache fiind primul dintre cei decapitati atunci din ordinul sultanului. Deci si-a sfârsit viata ca un neomartir alaturi de familia lui Constantin Brâncoveanu, pe care îl slujise cu credinta o viata întreaga, trecând împreuna "din moarte la viata". (Date prezentate dupa Nicolae Stoicescu, Dictionar al marilor dregatori din Ţara Româneasca si Moldova, sec. XIV-XVII, Bucuresti, 1971, pp. 252-253.)Un mare ctitor de lacasuri sfinte Pe când era mare aga, Ianache a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" din Vacaresti, jud. Dâmbovita, în anii 1698-1699. În pisania bisericii se preciza: "Aciasta sfânta si dumnezeiasca biserica de aici… pe mosia mosilor si stramosilor din pajiste s-au zidit de robii lui Dumnezeu Ianache Vacarescu vel aga, împreuna cu jupâneasa lui Stanca si cu fiii lui Maria, Constantin, Ilinca". Biserica lui Ianache a fost distrusa de cutremurul din 1838 si pe locul ei s-a ridicat actuala biserica a satului Vacaresti, jud. Dâmbovita. (vol. Domnitorii si ierarhii Ţarii Românesti. Ctitoriile si mormintele lor, Bucuresti, 2009, pp. 750-751. Vezi si Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitatilor si monumentelor feudale din Ţara Româneasca, Craiova, 1970, p. 691.)În 1712, Ianache Vacarescu a refacut vechea manastire dâmboviteana Nucet, fosta ctitorie a lui Gherghina Pârcalabul, unchiul domnitorului Radu cel Mare (într-un act din 15 decembrie 1501 apare ca "ridicata din temelie"). Biserica refacuta de Ianache a fost distrusa de un mare cutremur din 31 mai 1738, fiind din nou refacuta de fiul sau, Barbu Vacarescu.Tot familia Vacarestilor, între care si Ianache, a zidit biserica de mir din satul Nucet. (Vol. Biserici si manastiri – monumente istorice reprezentative (din Arhiepiscopia Târgovistei), Târgoviste, 2008, p. 204.) Ianache s-a implicat si în refacerea "Mitropoliei de la Târgoviste", ctitoria lui Neagoe Voda Basarab; mitropolitul Teodosie începuse restaurarea ei în 1707, dar, în anul urmator, el a trecut la cele vesnice, încât lucrarile au fost terminate de Ianache Vacarescu, pe atunci mare paharnic, care i-a facut o noua pardoseala si a refacut chiliile "din clopotnita pâna la foisorul caselor vechi". (pr. Constantin NiŢescu, "Mitropolia Târgovistei", în: Glasul Bisericii, XX, 1963, nr. 1-2, pp. 71-100; pr. Niculae ŞerbĂnescu, "Mitropolia din Târgoviste. Contributii la cunoasterea trecutului ei", în: Glasul Bisericii, XVIII, 1959, nr. 7-12, pp. 534-535.)În Bucuresti a rezidit, împreuna cu Bârca Cojescu, ruda cu el, fost mare logofat, biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", cunoscuta sub numele de "Razvan", dupa primul ei ctitor, capitanul Razvan, din 1620. Ctitoria lui "jupân Ianache Vacarescu", a sotiei sale, "jupâneasa Stanca", si a fiilor lor a fost rezidita în anii 1705-1706. A fost refacuta apoi între anii 1857 si 1859, când a fost pictata de brasovenii Constantin Lecca si Misu Popp. (Panait I. Panait, "Cercetari privind biserica Manastirii Razvan", în: Glasul Bisericii, XXIX, 1970, nr. 1-2, p. 86; Aristide ŞtefĂnescu, "Contributii epigrafice la istoricul Bisericii Razvan din Bucuresti", în Glasul Bisericii, XXXVII, 1978, nr. 3-4, pp. 381-387; Lucia Stoica, Neculai Ionescu Ghinea, Enciclopedia lacasurilor de cult din Bucuresti. Bisericile ortodoxe, Bucuresti, 2005, pp. 53-55; Mihaela G. Palade, art. în: Enciclopedia Ortodoxiei românesti, Bucuresti, 2010, p. 124.)Ianache Vacarescu a si fost "ispravnic", adica supraveghetor sau coordonator al lucrarilor de zidire, a doua ctitorii brâncovenesti din Bucuresti, înca o dovada a încrederii de care se bucura din partea domnitorului sau. Prima era Biserica "Sf. Nicolae – Dintr-o zi" (situata pe str. Academiei, nr. 22), ctitoria doamnei Maria (Marica), sotia domnitorului martir, ridicata în 1702. Tot ca ispravnic apare în anul 1698, când Constantin Brâncoveanu - la rugamintea patriarhului Dositei al Ierusalimului – a refacut chiliile si casele Manastirii Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti (închinata Patriarhiei Ierusalimului); peste câtiva ani, acelasi domnitor va zidi biserica noua a manastirii, pe care o cunoastem pâna azi. (Cf. vol. Domnitorii si ierarhii Ţarii Românesti. Ctitoriile si mormintele lor, Bucuresti, 2009, p. 257.) Asadar, Ianache (Enache) Vacarescu a fost nu numai un marturisitor si martir al credintei ortodoxe, ci si un mare ctitor de lacasuri sfinte.Urmasii VacarestiEste bine sa notam aici si câteva lucruri despre familia si descendentii lui Ianache Vacarescu. A fost casatorit cu Stanca, verisoara cu Maria (Marica), sotia lui Constantin Brâncoveanu. Au avut patru fii, care vor detine functii importante în administratia centrala de stat: Constantin, mare logofat, Barbu, spatar, Ştefan, mare ban, si Radu, mare vornic; a avut si patru fete: Maria, Ilinca, Balasa si Neacsa, toate casatorite cu mari boieri (patru dintre ei – desigur cei mai mari – au fost pomeniti în pisania bisericii din Vacaresti, între care si un Ioan, probabil mort de copil). Dintre fii, Constantin, ajuns mare logofat, a ctitorit Schitul "Magureanu" din Bucuresti, terminat de fiica sa Maria si sotul ei Mihai Cantacuzino (1723-1793), vistier, apoi mare ban, care va scrie si "Genealogia Cantacuzinilor"; biserica lor a fost demolata în 1881 si recladita în anii urmatori (1881-1884). (Cf. Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic, p. 223.) Un alt fiu, Ştefan (casatorit cu o nepoata a cronicarului moldovean Ion Neculce), va avea o soarta asemanatoare tatalui sau, fiind otravit din ordinul domnitorului Constantin Racovita în 1763. Unul dintre fiii lui Ştefan a fost Ienachita Vacarescu (deci purta numele bunicului sau, c. 1740-12 iulie 1797), poet liric, filolog si istoric, autorul unei gramatici românesti tiparite (Observatii sau bagari de seama asupra regulelor si orânduielilor gramaticii românesti, Râmnicu Vâlcea si Viena, ambele editii în 1787), iar în manuscris i-au ramas o Istorie a preaputernicilor împarati otomani, cu 31 de biografii de sultani, precum si un Dictionar român-german si german-român, un Dictionar româno-turc si turco-român, dar si numeroase poezii. Este cunoscut tabloul sau în ulei lucrat de Anton Chladek, dupa o fresca din Biserica Sf. Spiridon Nou din Bucuresti, ceea ce ne face sa credem ca s-a numarat printre "binefacatorii" ei, având în mâna o foaie pe care era scris acel "testament" al sau: Urmasilor mei Vacaresti/ Las voua mostenire/ Cresterea limbii românesti/ Şi-a patriei cinstire.Tot dintre descendentii lui Ianache si ai lui Ienachita Vacarescu fac parte si alti oameni de cultura, între care o mentionam doar pe Elena Vacarescu (1866-1947), poeta si prozatoare de limba franceza, sustinatoare a drepturilor românesti în timpul Primului Razboi Mondial si în perioada interbelica, membra de onoare a Academiei Române. (Dorina Rusu, Membrii Academiei Române. Dictionar, Bucuresti, 32003, pp. 870-871.) Acestia au fost descendentii directi ai Sfântului martir si ctitor de lacasuri sfinte Ianache Vacarescu.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 960

Id: 43214

Data: Aug 16, 2014

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar