Înca de la Sibiu, parintele Dumitru Staniloae si-a creat ucenici, o asa-numita „generatie Staniloae“, o pleiada de teologi, ierarhi si preoti care l-au cunoscut si l-au avut mentor pe parintele profesor si care s-au bucurat din plin de prezenta si lucrarea sa în slujba teologiei românesti. Aici, la Sibiu, a pus început carierei lui de profesor si teolog, aici si-a închegat puternica personalitate care iradiaza cu atâta putere în câmpul gândirii românesti. Sibiul i-a oferit mediul prielnic de dezvoltare în acest sens. Academia care l-a ocrotit în anii maturitatii creatoare si pe care a slujit-o, odata cu omagiul pe care i-l aduce, da expresie simtamântului ca el ramâne si de acum înainte nedespartit duhovniceste de profesorii si studentii ei.În anul 1993, cu putin îna­inte ca Uni­ver­si­ta­tea „Lucian Blaga“ sa-i a­corde titlul de doctor ho­noris causa, parintele Fi­loc­a­liei românesti a plecat dincolo pen­tru a teologhisi acolo cu sfin­tii si cu îngerii taina cea ma­re a Întruparii Fiului lui Dum­nezeu, taina pe care a iubit-o si a cautat sa o lamu­reas­ca si sa o faca înteleasa.Prin monumentala sa opera scri­sa si prin activitatea sa di­dac­­tica la Sibiu si apoi la Bu­cu­resti, prin larga sa deschi­de­re spre întelegerea celorlalte Bi­se­rici, si prin atitudinea manifes­ta­ta fata de persoana si semeni, parintele Staniloae ra­mâ­ne unul dintre cei mai mari gânditori crestini ai veacului care s-a scurs.Profesor la 26 de aniNumele sau este mereu le­gat de opera sa teologica în­ce­pu­ta în cetatea Sibiului, opera în care a abordat temele cen­tra­­le ale învataturii de cre­din­ta ortodoxa, cautând în acelasi timp sa stabileasca raporturile din­tre metafizica ortodoxa si nea­mul în care s-a nascut, dintre crestinism, natiune si cultu­ra în România.Parintele Teodor Bodogae, ca­re l-a cunoscut îndeaprope, vor­bind despre scrierile parin­te­lui Staniloae afirma: „În do­me­niul cugetarii teologice propriu-zise, profesorul Dumitru Sta­niloae a realizat o opera de în­noire spirituala exceptionala la baza careia întâmpinam în pri­mul rând sursa patristica, iar pentru capitolele controver­sa­­te apar scrieri de specialita­te, îndeosebi din filosofia ger­ma­­na contemporana. Oricum, în tratatele sale de dogmatica si în numeroasele studii pu­bli­ca­­te în tara si peste granita se re­simt mereu tendinte dupa nou, dupa original“.Se vede ca tot timpul a avut Si­biul în fata si pe mitropolitul de pioasa amintire Nicolae Ba­lan. La Sibiu si-a început si cre­a­tia teologica, aici traducând ma­nualul de dogmatica al lui Hri­stu Andrutos, pe care îl va si ti­pari la Sibiu în 1930. A în­ce­put sa publice si în „Gândirea“ lui Nichifor Crainic.La 1 septembrie 1929, la doar 26 de ani, a fost numit pro­fe­­sor suplinitor la Academia „An­dreiana“ din Sibiu. În cei 17 ani de activitate la aceasta re­nu­­mita scoala teologica univer­si­­tara va preda dogmatica (1929-1946), apologetica (1929-1932 si 1936-1937), pastorala (1932-1936) si limba greaca (1929-1934). În 1932 a fost numit titular provizoriu, iar în 1935 titular definitiv. Dupa a­le­gerea lui Nicolae Colan ca e­pis­cop al Clujului, parintele Sta­niloae a fost numit rector al A­cademiei, functie de mare pres­tigiu si raspundere pe care cu cinste o va detine pâna la ple­carea sa în anul 1946. Aici va fi coleg cu o galerie de aur a te­ologiei românesti: Nicolae Co­lan, Nicolae Neaga, Nicolae Po­po­viciu, Grigore Marcu, Teodor B­o­dogae, Spiridon Cândea, Li­viu Stan, Gheorghe Şoima, Ni­colae Mladin sau Dumitru Calugar. Totodata, în anul 1930, pro­fe­­sorul Staniloae s-a casatorit cu Maria Mihu, originara din Şu­ra Mica si cu care a avut trei co­pii.În calitate de rector a primit la Sibiu, la Academia Teo­lo­gi­ca, vi­zitele unor personalitati te­­o­lo­gi­ce internationale ca: e­pis­copul an­glican Harold Bux­ton, episco­pul auxiliar catolic al Pa­risului Ro­ger Blaussart sau profesorul ca­nonist Ştefan Ţancov.Ctitorul Filocaliei românestiLa Sibiu a publicat pentru în­tâia oara „Viata si învatatura Sfân­tului Grigorie Palama“, a­vând ca tema prezenta lui Iisus Hris­tos cu energia Lui necre­a­ta în Sfintele Taine. Tot la Si­biu a publicat cartea „Iisus Hris­tos sau restaurarea omului“, întarind ideea Mân­tui­to­ru­lui în Care se pot manifesta ce­le doua firi. În anul 1933 a ti­pa­rit „Catolicismul de du­pa razboi“, „Statutul organic sa­gunian“, apoi în 1939 „Or­to­do­xie si Românism“, în care erau strânse o parte din artico­le­le sale publicate în „Tele­gra­ful Român“ si „Gândirea“.A fost primul teolog care a lu­at atitudine fata de filosofia lui Lucian Blaga, în lucrarea „Po­zitia d-lui Lucian Blaga fata de crestinism si ortodoxie“, 1942, si, tot în acelasi an, în „Bi­se­rica româneasca“ tiparita la Brasov.Tot în perioada sibiana a ac­ti­­vitatii sale începe traducerea si tiparirea unor opere ale ma­ri­­lor Parinti duhovnicesti. Este car­tea ajunsa astazi la 12 volu­me - intitulata „Filocalia sau cu­­legere din scrierile Sfintilor Pa­rinti care arata cum se poate o­mul curati, lumina si de­sa­vâr­s­i“, toate însotite de introduceri si felurite note. La aceasta lu­cra­­re a contribuit si parintele Ar­senie Boca, aflat la Ma­na­sti­rea Brâncoveanu de la Sâm­ba­ta de Sus, cel care va realiza si ilus­tratia copertelor. Parintele Ar­senie a fost cel care a scris du­pa dictarea parintelui Sta­niloae o mare parte din tradu­ce­­re. Mitropolitul Nicolae Ba­lan a îmbratisat ideea pu­bli­ca­rii Filocaliei în Tipografia ar­hi­di­­ecezana, primul volum ti­pa­rin­du-se în 1.500 de exemplare.Vorbind în cuvântul Iubitii mei frati sibieni!, parintele Sta­niloae marturiseste ca mitropo­li­tul Nicolae Balan „a trecut cu u­surinta peste nemultumirea ca în 1930 m-am casatorit, im­pre­sionat de articolele mele în «Te­legraful Român», de eseu­ri­le ce mi le cerea Nichifor Crai­nic pentru revista «Gândirea» si de alte studii de la care sotia mea cu rara întelegere nu ma îm­piedica, ci la care ma încura­ja. În fiecare seara, mitropolitul ma chema la el pentru dis­cu­tarea problemelor bisericesti si pentru a-l ajuta si în alte privinte“.Începând cu anul 1934 si pâ­na în 1945, parintelui Sta­ni­loae i s-a propus sa fie redactor al „Telegrafului Român“. În a­ceas­ta perioada, parintele Sta­ni­loae i-a fixat acestuia un loc re­marcabil nu numai în istoria Tran­silvaniei, ci si în istoria Bi­se­ricii noastre, pentru ca, între timp, el a devenit glasul în­tre­gii Biserici Ortodoxe Române, de­oarece desi era editat la Si­biu, avea colaboratori din în­trea­ga tara si era prezent în pa­ro­hiile si casele românilor din ta­ra si chiar de dincolo de gra­ni­tele ei. O tema adeseori relu­a­ta si foarte apropiata sufletului redactorului a fost cea a Or­to­doxiei universale în general si a Ortodoxiei românesti în spe­cial. În strânsa legatura cu te­ma Ortodoxiei, parintele pro­fe­­sor Dumitru Staniloae pre­zin­ta problema nationa­li­tatii, a et­nicului, binestiind ca biserici­le ortodoxe sunt organizate du­pa principiul etniei. De-a lungul vietii sale, parintele Sta­ni­loae a publicat peste 450 de ar­ti­­cole. Începând din anul 1937, a început a publica articole cri­ti­ce la adresa comunismului în ca­re era demascata aproape pro­f­etic tirania unui regim ateu care s-a instaurat mai târ­ziu în tara.Venirea comunistilor stopeaza activitatea marelui teologOdata cu instaurarea noului re­gim în România în 1944-1945, acesta a pus capat prodi­gi­­oasei activitati a parintelui Du­mitru Staniloae la Sibiu. O par­te din articolele sale ti­pa­ri­te atât în „Telegraful Român“, cât si în „Gândirea“, atitudinea sa româneasca, inadaptabila la com­promisuri cu noul regim, ca si legaturile cunoscute cu Ni­chi­for Crainic l-au facut sa fie con­siderat incomod. O prima ma­sura a avut loc în mai 1945, când a fost înlocuit de la ziarul „Te­legraful Român“. Asa cum a­minteste parintele acad. Mir­cea Pacurariu, „în mai multe rân­duri, însusi primul-minis­tru de atunci, Petru Groza, a ce­rut mi­tropolitului Nicolae Balan în­laturarea sa din postul de rec­­tor al Academiei Teolo­gi­ce. La 25 ianuarie 1946, directorul ca­binetului primului-mi­nis­tru a­dresa o scrisoare confidentiala mi­tropolitului Nicolae, în termeni foarte duri, prin ca-re îl in­for­­ma ca existau dovezi privi­toa­r­e la legaturile profesorilor Du­mitru Staniloae si Emilian Va­silescu cu Nichifor Crainic. În continuare, i se reprosa ca nu a tinut seama de recoman­da­rile care i s-au facut de un timp îndestulat, în vede­rea în­lo­cuirii rectorului Du­mi­tru Sta­n­iloae. În sfârsit i se atra­gea atentia ca neîn­de­pli­ni­rea a­ces­tei dorinte a guvernului com­porta grave consecinte. De­si­gur, dupa ce mitropolitul Ni­colae si-a informat rectorul de a­ceste lucruri, la 7 februarie 1946, printr-o lunga scrisoare tri­misa marelui sau bi­ne­fa­ca­tor, rectorul Dumitru Staniloae îsi prezenta demisia, aparân­du-se si de acuzatiile nefondate ca­re i se aduceau. Consiliul Ar­hi­episcopesc a luat act de a­ceas­­ta cerere de demisie, dar l-a în­cre­dintat ca, pâna la numirea u­nui nou titular, sa poarte si pe mai departe agendele de rector. Pro­babil se mai spera într-o schim­bare de ordin politic, asa cum credeau multi pe atunci... Abia la 19 septembrie 1946, Con­siliul profesoral al Acade­miei a ales un nou rector, în per­soana parintelui profesor dr. Nicolae Neaga. Parintele pro­­fesor Staniloae a ramas, în con­tinuare, la catedra sa de Dog­matica pâna în decembrie 1946“.Aducându-si aminte de a­ces­te mo­mente în acelasi mesaj a­dre­sat în anul 1993 sibienilor, pa­rin­tele Staniloae vorbea: „To­tul a mers pâna în 1946, când, si­lit de primul ministru co­munist Pe­tru Groza, cu cola­bo­rarea a doi colegi trecuti po­li­tic de la ex­tre­­ma dreapta la a­ceas­­ta colabo­ra­re, mi-a fost ce­ru­ta demisia din postul de rector al Acade­miei. Temându-ma ca voi fi supus si altor presiuni, am primit in­vitatia Facultatii din Bu­cu­resti de a trece profesor de As­ce­ti­ca si Mistica la Bu­curesti. Mi­tro­politul mi-a ce­rut, profund în­du­rerat si plân­gând, sa nu plec. A venit într-o se­dinta a Con­si­liu­lui profesoral, mustrând pe cei care au con­tribuit la plecarea mea din Si­biu. Dar, la Sibiu, prin iubi­rea mitropolitului si a altor co­legi, pusesem baza pentru lu­cra­rile continuate la Bu­curesti, pen­tru lucrarile care au ca te­ma centrala pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu întrupat si jert­fit din iubire pentru noi.“Din ianuarie 1947 începe o noua etapa în viata sa, aceea de profesor la Facultatea de Te­o­­logie din Bucuresti.Prin activitatea sa rodnica, a­tât la Sibiu, cât si mai apoi la Bu­­curesti, parintele Staniloae a contribuit la reînnoirea spi­ri­tu­­a­li­tatii contemporane. Înca de la Si­biu, parintele Staniloae ne-a a­ra­tat ca spiritualitatea fi­lo­ca­li­ca este rod al teologiei dog­matice a Bisericii, însa, în a­celasi timp, ea însasi fundamenteaza teologia Bisericii, a­di­ca explica rela­tia organica din­tre învatatura te­oretica si via­ta.Ortodoxia si românismulUna dintre temele funda­men­­tale asupra careia parinte­le Staniloae a staruit cu pre­d­i­lec­tie la Sibiu a fost si aceea a ro­lului pe care Biserica Or­to­do­xa Româna l-a avut în forma­rea si mentinerea natiunii ro­mâ­ne. S-a simtit, iara si iara, a­tras de aceasta tema, întrucât aici se întâlnea teologul, care era în acelasi timp si fiul unui neam anume, al neamului ro­mâ­nesc, responsa­bil fata de poporul din care se trage si fata de Biserica a carui membru es­te. Înca din tinerete va cauta sa arate raportul strâns care e­xis­ta între Biserica si neam, res­­pectiv între Ortodoxie si ro­mâ­nism. Era epoca în care unii in­telectuali români încercau sa des­parta Ortodoxia de româ­nism, cautând sa-i micsoreze ro­lul pe care l-a avut în al­ca­tu­i­rea spiritului nostru, drept com­ponenta de baza a acestui spi­rit. Parintele Ioan Ica jr a­fir­­ma: „Convingerea de origine ro­mantica a parintelui Du­mi­tru Staniloae a fost aceea a u­nei simbioze unice între Or­to­do­xie si românism (1939, 1992), mai exact între Ortodoxie si ci­vi­lizatia rurala româneasca, ce ar sta sub semnul unei sinteze u­­nice între latinitate si Orto­do­xie, dominate - spre deosebire de ra­tionalismul grec si misti­cis­­mul slav - de echilibrul între Dum­­nezeu si om, între Orient si Oc­cident, si inspirate de motivul per­sonalismului comunitar.“Aprecierile elogioase care s-au­ facut la adresa teologului ro­­­­m­ân nu au fost putine. Ele au ve­­nit din partea unor per­sona­li­tati de prima mâna ale lumii oc­cidentale. Dintre toa­te acestea, chiar Olivier Cle­ment, gân­di­­tor fran­cez foar­te cunoscut, dar zgâr­cit în a­­precierea valori­lor, a fost for­tat sa recunoasca o­data ca „toa­ta lumea cunoaste pe pa­rin­­tele Staniloae care este un u­ri­as, un geniu teologic care mar­chea­za absolut tot secolul nostru“.Şi înca din timpul vietii, Ni­ch­i­for Crainic nu a ezitat sa-l nu­measca pe parintele Du­mi­tru Staniloae „puternicul gân­di­­tor de la Sibiu“. (Documentar semnat de Alexandru Chituta si publicat în saptamânalul “Lumina de Duminica” din data de 27 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 649

Id: 34989

Data: Oct 27, 2013

Imagine: