Se stie ca rolul religiei in scoala romaneasca a fost si a ramas punct de reper in educatia morala a generatiilor tinere, care au fost in mod intentionat lipsite aproape o jumatate de veac de fiorul invataturii Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Se stie de asemenea ca icoanele bisericilor noastre ortodoxe au fost si au ramas adevarate catehisme ale istoriei aproape bimilenare a Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Se stie apoi ca rolul psalmodiei sinagogale si al imnelor religioase din perioada veacurilor II-IV a fost hotarator in cristalizarea serviciului divin protocrestin, care capata noi valente in urma Edictului de la Milan din anul 313, prin dezvoltarea imnografiei crestine si a cultului religios in toata amploarea lui al carui scop final era glorificarea divina.Nu putem trece cu ve­­derea creatia u­nor im­portanti Pa­rinti si scriitori bisericesti din epoca stra­­romana ale caror nume sunt pas­­trate in vechi si nemuritoare co­dice. Perioada Veacului de aur al Bisericii Crestine, repre­zen­­tata de personalitati religi­oa­se notorii ca: Sfantul Vasile cel Ma­re, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfan­tul Atanasie cel Mare, Sfan­tul Grigorie de Nazianz, Sfantul Gri­gorie al Nyssei - toti din Ra­sa­­rit -, precum si Sfantul Am­bro­zie al Mediolanului, Sfantul Ila­rie de Pictavium, Fericitul Ie­ro­nim si Fericitul Augustin in A­pus - toti adevarati titani ai cres­ti­nismului -, a avut un rol ho­ta­ra­­tor in victoria definitiva a Bi­se­­ricii in fata marilor erezii ale vre­mii: arianismul, macedonia­nis­­mul, apolinismul, pnevma­to­ma­hii si alte rataciri de la man­tu­i­toarea invatatura a Dom­nu­lui nostru Iisus Hristos. Toti a­cesti darzi aparatori ai tinerei Bi­serici Crestine au folosit ca mij­loc de raspandire si sustinere a credintei in Dumnezeirea Sfin­tei Treimi cantarea bisericeasca sau imnele de slava si prea­ma­ri­re pe care credinciosii le inaltau lui Dumnezeu. Toti acesti Sfinti Pa­rinti si scriitori bisericesti ra­sa­riteni si apuseni au aratat in scri­erile lor ca dialogul cu Di­vi­ni­tatea este mai relevant prin can­tare, intrucat, asa cum spune Fe­ricitul Augustin, cine se roa­ga can­tand se roaga de doua ori.Muzica bisericeasca nu lipsea din activitatea didacticaAstfel stand lucrurile si re­flec­­tand in timp asupra scolii ro­ma­nesti, observam ca de timpu­riu factorii decizionali au surprins instinctul poporului roman in pasiunea lui pentru muzica, res­pectul sau pentru cantec, joc si voie buna, precum si grija Or­to­doxiei romanesti de a cultiva can­tarea bisericeasca, fapt ce a dus la impunerea cantecului ca dis­­ciplina de invatamant in scoa­la de la gradinita pana la ab­solvirea anilor de liceu.Se stie ca, pana la inceputul se­colului al XIX-lea, Biserica era in­stitutia care lua masuri pentru organizarea si sustinerea fi­nan­­ciara si morala a scolii, im­pri­­mand invatamantului un ca­rac­ter religios crestin ortodox. Cer­­cetand cu multa atentie pro­gra­­mele analitice ale scolilor din a­ceasta perioada, constatam in­scri­erea in aceste programe a mu­zicii bisericesti la loc de cinste, fiind nelipsita din intreaga ac­ti­vitate didactica.Marele istoric roman de re­nu­me european Nicolae Iorga scrie ur­matoarele, in monumentala sa lucrare Istoria invatamantului romanesc - Bucuresti 1928: Ma­nastirea nu se odihneste, in vechile fundatii glorioase ca si in cele noua, se invata cu sarg sla­vona, caligrafia si muzica. Noi insa zicem ca nu numai in sco­lile manastiresti si in cele bi­se­­ricesti era in uz practicarea mu­zicii bisericesti, ci intregul in­va­tamant secundar avea in pro­gra­­ma sa cantarea bisericeasca drept obiect de studiu. Pro­pu­na­to­rul acestui obiect nu era nimeni altul decat cantaretul bise­ri­cesc pe care il gasim in docu­men­te si in ipostaza de invatator al copiilor satelor romanesti.Iata ce se spune in adresa De­par­tamentului din launtru al Prin­cipatului Ţarii Romanesti din 24 ianuarie 1838, cu privire la aceasta practica: In fiecare sat sa se tie, pe langa preot si un can­taret carele va fi dat sa i­n­ve­te copiii satului carte si cantari. A­ceasta practica o gasim si in pro­gramele Preparandiilor din Ar­deal, cat si ale scolilor satesti din veacurile XIX si XX. Canta, mai frate romane, pe graiul si limba taDin nefericire insa, rolul isto­ric al cantaretului bisericesc de a fi si dascal al scolilor satesti, un­de avea obligatia sa propuna re­ligia si muzica bisericeasca, a fost estompat de psaltichia gre­ceas­­ca, care s-a instalat confor­ta­­bil in bisericile mari, dom­nesti, manastiresti si in cele din o­rasele de resedinta, fapt care a de­terminat pe insusi Macarie Ie­ro­monahul - autor al romanirii can­tarilor - sa exclame cu multa a­maraciune urmatoarele, in Ir­mo­loghionul sau din 1823: Pre­cum si eu cartea elineasca si psal­tichia cea greceasca de-a pururi ne-am slujit, si pana in ziua de astazi atat protimisim (adica ii dam preferinta), si cartea cea e­lineasca, si psaltichia greceas­ca, incat cei mai multi dupa ce in­vata putina elineasca se rusi­nea­za a se arata ca sunt romani, si din cat pot isi tagaduiesc Pa­tria si Neamul. Asijderea si cei ce in­vata cate putina psaltichie gre­ceasca, pana in ziua de as­tazi se rusineaza nu numai de a can­ta Heruvic si altele roma­nesti, ci si Doamne miluieste de a zice pre limba lui.Iar marele si neuitatul Anton Pann, cel istet ca un proverb, con­temporan cu el, scrie pe piatra sa funerara din curtea Bi­se­ri­cii Lucaci din Bucuresti, ur­ma­toarele: Canta, mai frate romane,Pe graiul si limba ta,Şi lasa cele straineEi de a si le canta,Canta sa-ntelegi si insuti,Şi cati la tine ascult,Cinsteste, ca fiescare, limba siNeamul mai mult!Iata de ce credem noi ca trebuie ca ora de religie sa fie in­so­ti­ta de cantari religioase adecva­te temei propuse. Daca nu in­de­pli­neste aceste conditii, ora de re­ligie este searbada, lipsita de tra­irea religioasa pe care ar trebui sa o degaje in sufletele si sen­sibilitatea copiilor.Mentionam ca in caz ca nu re­­curgem la ajutorul concret al can­­tarii bisericesti in predarea re­­ligiei, ora aceasta nu este cu ni­­mic deosebita de celelalte ore din planul de invatamant, desi - spre deosebire de celelalte ore - ea are drept scop final edu­ca­tia mo­ral-religioasa a tinerei ge­ne­ra­tii, viitorul de maine al Bi­se­ricii si neamului nostru romanesc.Cu toate ca muzica bise­ri­ceas­ca, ca disciplina didactica in scoa­la romaneasca, nu a dat roa­de­le scontate, totusi ideile edu­ca­­tiei religioase coordonate cu ce­le muzicale privind scolarii nu au fost pierdute, ci transferate pe un alt plan, acela al cantecului popular, care este si va ra­ma­ne un document de mare valoare is­torica si spirituala.Iata de ce consideram noi ca religia insotita de muzica bise­ri­ceas­ca in invatamantul preuniversitar laic joaca un rol hotarator in formarea morala si religi­oa­sa a tinerei generatii, de la gra­dinita pana la universitate.De asemenea, etnografia si fol­clorul pot constitui material de orientare a invatamantului in scolile laice si bisericesti, in­tru­cat atat timp cat vor rasuna pe aceste plaiuri frumoase si pros­pere hora, chiuitura si doi­na la nastere, nunta, in­mor­man­­ta­re cu datinile si obice­iu­rile mi­nu­n­a­te ale acestui popor, vom a­vea nevoie de aces­te productii lai­ce si religioase ca­re conduc in mod sigur la educa­rea sana­toa­sa fizica si psihica a ti­nerilor sco­lari din invatamantul romanesc.In concluzie, educatia acesto­ra cu cele doua coordonate ale sa­le - laica si religioasa - va con­tri­bui la desavarsirea vietii su­fle­testi a scolarilor pentru a nu de­veni fiinte abstracte, hibride si cal­chiate dupa modelele ires­pon­sabile, ci dupa modelul viu si sa­natos al romanului de totdea­u­na si de pretutindeni.Şi dupa cum profesorul, diri­jo­­rul si compozitorul D. G. Ki­riac spunea ca soarta muzicii in scoa­la se hotaraste, asa spu­nem si noi ca soarta tinerelor ge­neratii se hotaraste in scoa­la, dar cu a­ju­torul religiei si al can­tecului re­ligios si popular, propuse de profesorul de religie si de cel de muzica.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1205

Id: 34163

Data: Sep 29, 2013

Imagine: