Categorii
Pagina Facebook
Cauta
Venirea lui Hristos a fost pregatita progresiv
CUVÂNT TEOLOGIC al parintelui Dumitru Staniloae:
Duminica a 28-a dupa Rusalii (a Sfintilor Stramosi) (Luca 14, 16-24) (Pilda celor poftiti la cina)[…] Cuvântul lui Dumnezeu Şi-a facut prin Revelatia Vechiului Testament mai simtite prezenta si actiunea Lui personale în relatie cu oamenii, pregatindu-i totodata prin ea pentru viitoarea Lui prezenta personala deplin clara si apropiata în Iisus Hristos - Cuvântul si Fiul lui Dumnezeu, Cel întrupat. Astfel,prezenta Cuvântului dumnezeiesc prin ratiunile sau cuvintele lucrurilor, si cea prin cuvintele si faptele directe ale Vechiului Testament si venirea Lui în trup se însira pe o linie progresiva, fiecare din cele anterioare pregatind-o pe cea ulterioara si fiecare din cele ulterioare facând mai vadite pe cele anterioare.Dumnezeu-Cuvântul Şi-a facut prezenta si actiunea mai clare si mai eficiente în Vechiul Testament prin cuvinte directe soptite în inimile proorocilor si prin fapte care se distingeau în chip mai vadit ca fapte ale Sale decât evenimentele si împrejurarile naturale, care puteau fi interpretate ca înfaptuindu-se fara un Dumnezeu personal. Patriarhii si proorocii traiesc, în cuvintele ce li se comunica si în faptele savârsite cu ei si cu poporul Israel, prezenta directa a persoanei Cuvântului, desi aceasta înca nu intra ca persoana în comunitatea persoanelor umane. Ei stau fata în fata cu Persoana care le adreseaza cuvintele si le anunta faptele Sale. Intra într-o relatie directa cu El ca persoana, dar înca nu ca persoana întrupata, coborâta ontologic în rândul oamenilor.Persoana Cuvântului ramâne înca deasupra oamenilor, desi îsi face puternic simtita calitatea de persoana si interesul pe care-l are pentru persoanele umane si relatia Sa cu ele. De aceea cuvintele Lui sunt puternice si au caldura comunicarii personale si forta de a opri pe oameni de la cele contrare voii Lui si de a-i sprijini în împlinirea voii Lui, forta care sustine în acelasi timp ratiunea lor, fiind ea însasi rationala. Sfântul Maxim Marturisitorul gaseste între prezenta Logosului, prin lucrurile si prin ratiunea umana, si prezenta Lui în Vechiul Testament o identitate de fond1.Cuvintele si faptele personale mai clare din Vechiul Testament nu contrazic pe cele din natura (sau prin revelatia naturala), ci le pun si pe acestea în lumina ca fiind cuvinte si fapte ale Sale, si împlinesc ceea ce ar fi trebuit sa se împlineasca prin acelea: un progres spre comuniunea tot mai profunda cu Dumnezeu. Astfel, Psalmistul vede mai clar, în lumina vorbirii si actiunii mai directe a Cuvântului lui Dumnezeu în Vechiul Testament, însasi rânduiala din natura ca fiind cuvinte si fapte ale lui Dumnezeu: „Cerurile spunmarirea lui Dumnezeu si facerea mâinilor Lui îi vesteste taria. Ziua spune zilei cuvânt(despre Dumnezeu) si noaptea vesteste noptii stiinta, nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale caror glasuri sa nu se auda... în soare a pus locasul Sau“ (Ps. 18, 1-5).Despre prezenta si lucrarea Cuvântului în Vechiul Testament ca pregatire a venirii Sale în trup, Sfântul Maxim Marturisitorul spune ca „înainte de venirea vazuta si în trup, Cuvântul lui Dumnezeu venea în mod spiritual la patriarhi si prooroci, preînchipuind tainele venirii Lui“ 2; sau: „Cuvintele legii si ale proorocilor, fiind înainte-mergatoarele venirii Lui în trup, calauzeau sufletele la Hristos “3.Nu numai prin cuvinte îsi face Cuvântul mai sesizabila prezenta în Vechiul Testament, ci si prin fapte, prin tipuri rânduite de El si printr-o putere, în care se simtea ceva din harul care va iradia deplin din El dupa Întrupare si Înviere. „Harul noului Testament era ascuns tainic în litera Vechiului“, spune tot Sfântul Maxim. Sau: „Voind Dumnezeu sa trimita celor de pe pamânt harul virtutii dumnezeiesti (al puterii producatoare de virtute) din cer, pentru mila Sa cea catre noi, a pregatit simbolic cortul sfânt si toate cele din el, care este o rasfrângere, un chip si o imitare a întelepciunii“4. Desigur, cortul Vechiului Testament nu era simbol numai în sensul intelectual al cuvântului, ci în sensul de recipient a ceva din puterea cortului de Sus, sau a Cuvântului dumnezeiesc personal, Care va aduce prin întrupare toata puterea Sa în trupul omenesc, adevaratul Lui cort, si deci în relatia directa cu oamenii. Sfântul Maxim considera ca orice mijloc prin care se face comunicata prezenta spirituala a lui Dumnezeu si se face simtita puterea Lui e un simbol al Lui. Dar simbolul poate deveni tot mai transparent mijloc de comunicare a unei puteri tot mai mari a Lui. Exista astfel o suita de simboluri. Chiar Cuvântul lui Dumnezeu cel întrupat poate deveni tot mai transparent si poate manifesta în mod tot mai simtit puterea Lui, corespunzator cu starea duhovniceasca a celor ce se alipesc Lui prin credinta si prin viata. „Precum cuvintele legii si ale proorocilor, fiind înainte-mergatoarele venirii Lui în trup, calauzeau sufletele la Hristos, la fel si Cuvântul lui Dumnezeu cel întrupat, ridicat întru slava, S-a facut înainte-mergatorul venirii Sale duhovnicesti, calauzind sufletele prin propriile Sale cuvinte spre primirea luminoasei Sale veniri duhovnicesti. Aceasta venire o înfaptuieste El pururea, preschimbând prin virtuti pe cei vrednici din trup în duh. Dar o va înfaptui si la sfârsitul veacului, descoperind în chip vadit cele ce erau mai înainte ascunse tuturor“ 5. Cu cât prezenta Sa ca persoana e mai clar sesizata, cu atât iradiaza din Persoana Sa o lumina spirituala mai vadita.Astfel, „legea era umbra, iar proorocii (ansamblul proorocilor), preînchipuirea bunurilor dumnezeiesti si duhovnicesti din Evanghelie“6. În umbra anticipata e proiectata însa nu numai forma nedeplin deslusita a originalului, ci si ceva din puterea lui. Caci numai o raza proiectata din original da forma umbrei. În acest sens, „mana data lui Israel în pustie este Cuvântul lui Dumnezeu, Care harazeste toata placerea duhovniceasca celor ce-L manânca si se deosebeste de orice gust care raspunde poftelor celor ce-L manânca“7.Despre rezumarea si întregirea prezentei si lucrarii Cuvântului înainte de întrupare atât în natura, cât si în Vechiul Testament, în Hristos cel întrupat, prezenta care astfel nu e suprimata prin venirea Cuvântului în trup, ci facuta luminoasa, tot Sfântul Maxim spune: „Taina întruparii Cuvântului cuprinde în sine întelesul tuturor ghiciturilor si tipurilor Scripturii si stiinta tuturor fapturilor vazute si cugetate“8.Datorita acestui fapt, nu numai Revelatia culmineaza în Logosul întrupat si înviat, fapt ce se va descoperi deplin în viata viitoare, ci (si) cosmosul întreg îsi va face vadita si luminoasa concentrarea si bogatia lui de sensuri în Persoana lui Hristos, sau a Logosului întrupat. Cheia de bolta a creatiei nu este o lege impersonala generala, nu este o substanta, ci Persoana plina de sens, plina de toate sensurile, a Logosului. Totul culmineaza într-o persoana, anume în Persoana de la Care si provine. De la aceasta Persoana vin toate, în Ea sunt tinute toate, în Ea se vor arata cuprinse si luminate toate. Pantocratorul, deci sustinatorul si împlinitorul nu numai al Bisericii, ci al tuturor, e Persoana: e Logosul personal întrupat. Lumea a fost creata pentru om, iar acesta, pentru Hristos, în Care se realizeaza deplin. „Firea omului a fost constituita de la început pentru Omul cel nou (Hristos). I s-a dat minte si dorinta pentru Acela. Am luat ratiune pentru El, ca sa cunoastem pe Hristos, iar dorinta, ca sa alergam spre El. Am primit memorie ca sa-L purtam pe El, pentru ca El era si arhetipul celor creati“ 9.În Hristos se deschide nesfârsitul dragostei si al libertatii în Dumnezeu, natura însasi depaseste starea ei de natura supusa necesitatii; în om si în mod deplin în Hristos ea depaseste repetitia, intrând în noutatea continua a libertatii în iubire. Omul a fost creat spre Hristos, „ca spre un dreptar (canon) si norma..., ca sa-L poata primi pe Dumnezeu“10.Înca din primele timpuri ale Bisericii, Sfântul Irineu spunea: „Hristos cel istoric a fost prototipul pe care l-a avut Dumnezeu în minte când a creat pe primul om. Hristos era omul deplin si desavârsit Care avea sa Se arate pe pamânt, iar Facatorul a vazut de mai înainte si a creat pe Adam potrivit cu acest prototip viitor. Prin urmare Adam a fost creat dupa modelul Cuvântului, Care avea sa asume în timp, ca Hristos, firea omeneasca si sa Se arate om desavârsit pe pamânt“ 11. „Este cunoscuta învatatura lui Irineu despre Adam ca «prunc» si despre dezvoltarea «pruncului» pâna la Hristos. Dupa acest Parinte, Cuvântul S-a facut om la sfârsitul dezvoltarii omului în «cuvânt» (în ratiune), ca o coroana si ca un scop final al neamului omenesc“ 12.Parintii (Bisericii) pun prin aceasta în relief legatura dintre antropologie si hristologie, sau împlinirea omului si a cosmosului în Hristos, ca fiind Persoana suprema în relatie cu celelalte Persoane treimice.[…]În Hristos ni s-a deschis calea spre tinta deplinei umanizari si El e calea spre aceasta, caci e calea spre comuniunea cu Dumnezeu ca o comunitate de persoane pe care nu le putem reduce la starea de obiecte, si, prin aceasta, calea spre comuniunea deplina cu semenii nostri. Prin întruparea Sa ca om, Hristos ne-a facut accesibila comuniunea cu Sine ca Dumnezeu în forma umana culminanta, mai bine zis cu întreaga Sfânta Treime. Numai Iisus Hristos ne-a dat puterea sa iesim deplin din egoismul pacatului, din închisoarea în limitele naturii ca sistem al proceselor de compunere si descompunere, sau al coruptibilitatii ce se încheie cu moartea.Dar în Iisus-Omul, aflat la capatul final al umanului, universul însusi si-a descoperit întregul lui sens si destin, ca transparent al lui Dumnezeu. Hristos e „lumina lumii“, lumina care lumineaza lumea, lumina în care se lumineaza lumea. Fiecare din noi e într-un fel o lumina a lumii. Dar calitatea aceasta e si o misiune, pe care nu o putem împlini prin noi însine în mod deplin. Noi o vedem împlinita în Hristos si, prin Hristos, participând si noi la aceasta împlinire; Hristos e împlinirea fiintei reale a omului - coroana a creatiei - pentru ca în El omul e deplin unit cu Dumnezeu. Astfel Hristos e atât de „istoric“, atât de neconstruit si din acest punct de vedere e chipul cel mai uman al omului, dar, în acelasi timp, dincolo de nivelul la care poate ajunge fiinta noastra prin puterile sale. De aceea Hristos, omul atât de real, e, în împlinirea Lui ca om, si Dumnezeu. Mai precis, Hristos e omul împlinit, pentru ca e unit cu modelul omului, cu Logosul divin. Dar în Iisus Hristos, ca Logosul întrupat si înviat, si în cei uniti cu El îsi va atinge si lumea desavârsirea sau scopul ei. Hristos e omul de vârf în care se împlineste creatia, întrucât este într-o comuniune deplina cu Dumnezeu. „Referatul creatiei... arata pe om ca (fiind) coroana si împlinire a creatiei. În faptele celor cinci zile dintâi cuvântul lui Dumnezeu se manifesta ca simpla porunca... Omul este chemat în existenta si întronizat în creatie printr-o misiune ce i se încredinteaza. De-abia cu acest act creatia este desavârsita (Gen. 2, 1). Ea se prezinta ca o ordine organizata în trepte, care e orientata spre om si îsi atinge împlinirea suprema în om. Numai omul este pus în relatie cu Dumnezeu fara alte trepte intermediare.“13 Prin om uneste Dumnezeu lumea cu Sine. Prin natura Sa umana Hristos aduna lumea în mod deplin în Sine. Ca om unit cu Dumnezeu în mod culminant, sau ca Dumnezeu actionând prin om, Hristos vindeca bolnavi, porunceste marii si vântului, învie morti si învie El însusi la viata eterna, aratând starea finala a lumii. E un alt sens în care Lui I s-a dat dupa înviere „toata puterea în cer si pe pamânt“ (Mt. 28, 18).Întrucât este înca înainte de Înviere împlinirea omului real, El duce prin Înviere pe acesta la capatul destinat lui.Dar daca Logosul întrupat ca om arata în Sine lumea adunata si transfigurata si o va duce la aceasta stare în toti oamenii ce se vor uni cu Sine, El poate face aceasta pentru ca a avut înca înainte de întrupare o legatura speciala cu lumea, legatura pusa în relief prin oameni.Sfântul Apostol Pavel identifica pe Hristos cel întrupat cu Fiul lui Dumnezeu întru Care au fost create si asezate toate (Col. 1, 16-20). În Iisus Hristos se vor readuna toate, pentru ca în El au fost asezate toate de la început. Faptul readunarii depline a tuturor în Hristos are o anticipare în faptul ca toate au fost create si asezate în El.Sfântul Ioan Evanghelistul identifica pe Fiul lui Dumnezeu, care S-a întrupat, cu Cuvântul, iar pe Acesta Îl cunoaste, ca si Sfântul Pavel, ca pe Cel prin Care toate s-au facut si era înca înainte de întrupare viata si lumina oamenilor, luminând în întuneric (In. 1, 3-5, 14). Sfântul Ioan a luat ideea Logosului de la stoici si de la Filon, dar identificându-l pe acesta cu Fiul lui Dumnezeu, Caruia Sfântul Apostol Pavel îi atribuie acelasi rol de fundament al tuturor înca de la creatie, dând acestui Logos întelesul de Persoana, pe care îl are Fiul lui Dumnezeu la Sfântul Apostol Pavel.Sfintii Parinti au mers mai departe în învatatura despre prezenta Logosului în lume înca de la creatie, adoptând de la stoici si de la Filon si ideea ca Logosul era prezent în lume prin ratiunile lucrurilor. Dar identificarea continua pe care ei o fac între Logos si Fiul lui Dumnezeu ne îndreptateste sa vedem în aceste ratiuni totodata cuvintele Fiului lui Dumnezeu, ceea ce pune în relief prezenta Logosului în lume înca înainte de întrupare, ca o prezenta a Persoanei Lui în relatie cu persoanele umane.De fapt la Sfintii Parinti ratiunea implica si cuvântul; iar cuvântul e totdeauna cuvântul unei persoane catre alta. Deci însasi ratiunea e o functie a persoanei în relatie cu alta.În acest sens, Ratiunea divina are caracter ipostatic, personal si e îndreptata totdeauna spre alte ipostasuri, ca si ratiunea umana. Dar aceasta nu exclude ca ratiunea sa aiba si un sens de ousia (fiinta) comuna mai multor persoane. Ea e viata si sens si raportare interipostatica în acelasi timp. „Cuvântul“ Sfântului Evanghelist Ioan era „viata si lumina“. Ca viata e si putere. Iar sensul nu e despartit de viata, nici viata de sens. Orice unitate reala e o unitate de viata sau de putere, având în ea un sens si o raportare la o alta unitate de viata si de sens. Ratiunea ca ousia subzista totdeauna în forma unor persoane în relatie reciproca. Sfintii Parinti mentin, prin acest înteles, de Cuvânt, al Ratiunii, caracterul personal al prezentei Logosului în creatie, urmând calea Sfântului Pavel si Sfântului Ioan. Prin aceasta ratiunile Logosului sunt cu totul deosebite de „ideile platonic-filonice“. „Acolo problema cosmologica centrala era în ce fel Dumnezeu, ca spirit absolut imaterial si pur, a putut chema lumea impura în fiinta. Aici, dimpotriva, se porneste de la problematica, hotarâtoare pentru gândirea biblica a Vechiului Testament, despre lucrarea lui Dumnezeu. Ce vrea Dumnezeu cu lumea? “14 El vrea sa o mântuiasca, sa o duca la o relatie intima cu Sine ca persoana, fapt care se împlineste în Hristos. O interpretare ulterioara a prezentei Logosului în lume, prin ratiuni impersonale, ca temeiuri ontologice ale creatiei, interpretare care s-a impus prin scolastica si prin toata filosofia ultimelor secole si care depersonalizeaza ratiunea (Kant, Hegel etc.), e pe cale de a fi azi depasita chiar si în teologia catolica15.Logosul, ca Ratiunea personala, ca subiect al gândirii iubitoare, ipostaziaza în Sine natura umana, având ca urmare o realizare personala umana culminanta. Caci daca persoana umana e facuta „dupa chipul“ Lui, modelul implica în sine potential si chipul Sau, pe care-l realizeaza, în mod subzistent si în grad culminant, prin asumarea naturii umane ca un chip desfasurat în Sine însusi, ca chip unit nedespartit cu modelul. Chipul Sau uman ca partener deosebit al dialogului cu Logosul nu mai este în Hristos un astfel de partener deosebit, ci Logosul însusi este în dialog cu Tatal, atât ca Fiu dumnezeiesc, cât si ca om, si în dialog cu noi, atât ca om, cât si ca Fiu al lui Dumnezeu. Ca om în dialogul cu Tatal, Hristos înalta responsabilitatea Sa umana la nivelul omenesc maxim, dar aceasta pentru ca e ridicat ca om la acest nivel prin calitatea Sa simultana de Fiu al lui Dumnezeu, Care are constiinta ca e nu numai Fiul lui Dumnezeu, ci si om. Iar ca Dumnezeu în dialogul cu noi e coborât la nivelul iubirii si intimitatii maxime cu noi, dar aceasta este tocmai datorita faptului ca fiind la acest nivel omenesc culminant, El nu înceteaza sa fie si Dumnezeu. Ca Dumnezeu, Se face straveziu si vadit în umanitatea Sa; ca om, pune o nota de apropiere maxima în calitatea Sa de Dumnezeu în raport cu noi si de Fiu ascultator omenesc în raport cu Tatal.Unul si Acelasi ne cheama la raspundere maxima ca Dumnezeu si manifesta o responsabilitate maxima fata de Tatal, pentru noi. El ne porunceste si Se roaga împreuna cu noi si pentru noi. Ne cere ascultare si ne roaga sa-I primim iubirea si sa-I urmam pilda de smerenie, de blândete si de slujire. Prin amândoua e omul desavârsit, dar e omul desavârsit întrucât acelasi e si Dumnezeu.[…]*Pr. prof. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, EIBMO, Bucuresti, 2010, pp. 16-21; 31-35. (Titlul si sublinierile din text apartin redactiei).Note: 1 ‑Ambigua, P.G. 91, col. 1280-1281; 1289; 1305-1321; 1129; 1149-1151 etc.2 ‑Capete gnostice, II, 28, în Filoc. rom. II, p. 177.3 Op. cit, II, 29, loc. cit.4 ‑Op. cit, I, 88, 89, în trad. cit., p. 160, 161. Sfântul Maxim urmeaza aici Sfântului Grigorie de Nyssa (Viata lui Moise, P.G. 44, col. 381 A).5 ‑Op. cit, II, 29, în trad. cit, pp. 177-178.6 ‑Op. cit, I, 93, în trad. cit., p. 162.7 ‑Op. cit, I, 100, în trad. cit, p. 164.8 ‑Op. cit, I, 66, în trad. cit., p. 148.9 ‑Nicolae Cabasila, Despre viata în Hristos, P.G. 150, col. 680 A.10 Ibidem, col. 560 D.11 ‑P. Nellas, „Ἠδικαωσιζ τοσ ίνθρρώποσ έν. Ηριπώ“, p. 69.12 Ibidem.13 ‑W. Beinert, Christus und der Kosmos, p. 17.14 Ibidem, p. 29.15 Ibidem, p. 66.(Cuvânt teologic publicat în saptamânalul “Lumina de Duminica” din data de 15 decembrie 2013)Categoria: Actualitate ortodoxa
Vizualizari: 778
Id: 36497
Data: Dec 12, 2013
Imagine:
Articolele urmatoare
Pe la miezul nopții a izbucnit o furtuna groaznica cu fulgere unul dupa altul. Atunci paznicul depozitului de arme și praf de pușca ale vechii fortarețe .....
Data: Dec 12, 2013
Sectorul Social al eparhiei Giurgiului a desfașurat miercuri, 11 decembrie 2013, cu binecuvântarea Preasfințitului Parinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, programul social ,,Cu .....
Data: Dec 12, 2013
Tot timpul cât a trait nu a încetat sa faca minuni. Cea mai mare dintre ele a fost învierea unei copile moarte .....
Data: Dec 12, 2013
27 de liceeni din Capitala care au participat la Concursul de creație „Crucea, semn al biruinței”, din cadrul proiectului “Cu apropele .....
Data: Dec 12, 2013
Cuvintele tale m-au convins, sfinte batrâne, și minunea mi-a dat certitudinea ca ai dreptate. Cred acum. Cred cu toata puterea sufletului meu ca .....
Data: Dec 12, 2013
La inițiativa și cu binecuvântarea Preasfintitului Parinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în Duminica a XXVII-a dupa Rusalii, la nivelul .....
Data: Dec 12, 2013
Cele mai vizualizate articole din categorie
Dreapta credinta si rugaciunea pentru unitatea Bisericii - temelia vietii crestineDuminica a VII-a dupa Sfintele Pasti (a Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic)Ioan 17, 1-13'In vremea aceea, ridicandu-si ochii Sai catre cer, Iisus a cuvantat: Parinte a venit .....
Data: May 16, 2010
Sfanta Cruce - semnul iubirii care invinge pacatul si moarteaDuminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim) Ioan 3, 13-17Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit in cer, fara numai Cel Care s-a pogorat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Şi precum Moise .....
Data: Sep 12, 2010
Evanghelia Duminicii dupa Inaltarea Cinstitei Cruci (Luarea Crucii si urmarea lui Hristos) (Marcu 8, 34-38; 9, 1)Zis-a Domnul: cel care voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si mantuiasca sufletul sau il va pierde; dar .....
Data: Sep 19, 2010
Sfanta Taina a Maslului impartaseste credinciosului harul nevazut al tamaduirii sau al usurarii suferintelor trupesti si intarirea sufleteasca. Intrucat si Postul cel Mare se apropie, va prezentam mai jos programul liturgic al unor manastiri si schituri bucurestene privind savarsirea Tainei .....
Data: Feb 24, 2012
Credinta in Hristos aduce vindecareEvanghelia Duminicii a VII-a dupa Rusalii (Vindecarea a doi orbi si a unui mut in Capernaum) Matei 9, 27-35.In vremea aceea, pe cand trecea Iisus, s-au luat dupa Dansul doi orbi; acestia strigau si ziceau: miluieste-ne pe noi, Fiule .....
Data: Jul 11, 2010
Recomandari site-uri partenere:
Pasii pelerinului - Biserica Sf Mc Miron si Sf Ier Nicolae - Parohia Damaroaia (Bucuresti)
Pasii pelerinului - Schitul Poiana Pustnicului (Gorj)
Pasii pelerinului - Manastirea Sf Antonie cel Mare (Malaiesti-Prahova)
Pasii pelerinului - Biserica Sfintii Voievozi - Leordeni (Ilfov)
Pasii Pelerinului - Manastirea Slanic (Arges)
Pasii pelerinului - Biserica Sfintii Ioachim si Ana (Varteju-Ilfov)
Manastirea Budesti - Maramures
Pasii pelerinului - Schitul Poiana Pustnicului (Gorj)
Pasii pelerinului - Manastirea Sf Antonie cel Mare (Malaiesti-Prahova)
Pasii pelerinului - Biserica Sfintii Voievozi - Leordeni (Ilfov)
Pasii Pelerinului - Manastirea Slanic (Arges)
Pasii pelerinului - Biserica Sfintii Ioachim si Ana (Varteju-Ilfov)
Manastirea Budesti - Maramures
Calendar
Recomandari
Contact
Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).