Viata Sfantului Grigorie Palama: Predica prin fapta si cuvant

Colectia Omiliilor Sfantului Grigorie Palama, in forma pe care o avem astazi, cuprinde doar cuvantarile care s-au pastrat, fie pentru ca au fost consemnate de ucenicii predicatorului, fie ca au fost scrise de insusi Sfantul Grigorie. In orice caz, sursele istorice indica in unanimitate ca primele Omilii au fost rostite de Sfantul Grigorie Palama in Athos, la Marea Lavra, in jurul anului 1334.Parintele Dumitru Staniloae ne ofera unele informatii in acest sens: "In al cincilea an (1330-1331) de vietuire pe muntele de langa Veria, silit de desele incursiuni ale sarbilor, s-a dus iarasi la Athos, asezandu-se aproape de Marea Lavra, in schitul Sfantul Sava si venind numai rar la Lavra, la Sfanta Liturghie. A inceput sa tina predici, apoi sa scrie. Mai intai a compus un cuvant despre cuviosul Petru, apoi unul despre intrarea Nascatoarei de Dumnezeu in templu si petrecerea ei acolo. Omilia aceasta se gaseste in Codex Coislinus 97, ca a 49-a".Precizari importante ale parintelui Jean MeyendorffAceleasi informatii, insa cu cateva precizari importante, ne sunt oferite de parintele Jean Meyendorff. El accentueaza faptul ca Sfantul Grigorie Palama capatase deja la Athos o anumita notorietate si ca probabil cuvantarile sale erau deja cunoscute in mediul athonit: "Palama a ramas 5 ani la Veria, dar a trebuit sa o paraseasca in 1331, pentru ca incursiunile sarbilor faceau zona mai putin sigura. S-a intors la Athos si s-a asezat in isihastirionul de la "Sfantul Sava", in apropierea Marii Lavre, pentru a continua acelasi mod de vietuire ca la Veria: izolare totala cinci zile pe saptamana, Liturghie si convorbiri duhovnicesti cu fratii in fiecare sambata si duminica. Fiind ieromonah, Grigorie savarsea, cand ii venea randul, slujbele de la Marea Lavra, si era prezent in manastire de-a lungul momentelor celor mai importante ale anului liturgic (asa se explica faptul ca la slujba de seara din Joia mare a fost indignat de vorbaria unor calugari din timpul cantarilor, si a preferat sa se adune in sine si sa se daruiasca rugaciunii curate). Alta data, cativa ani mai tarziu, la Tesalonic, a avut o vedenie in care Sfantul Antonie ii interzicea sa renunte la rugaciunile care se faceau in manastire sub pretextul ca rugaciunea mintii ar fi superioara. Aceste incidente, relatate de Filotei, reflecta atitudinea isihastilor din secolul al XIV-lea fata de monahismul comunitar contemporan lor: ei constata adesea o anumita decadenta care se manifesta in cadrul monahismului comunitar, dar teologia sacramentala si liturgica ai caror promotori erau nu le permitea sa opuna spiritualitatea individuala, bazata pe rugaciunea lui Iisus, evlaviei eclesiale si comunitare. In acest fel, Palama, urmand exemplul lui Teolipt al Filadelfiei, a sustinut la Tesalonic o adevarata renastere liturgica, iar ucenicul si biograful sau, Filotei, a fost de asemenea un codificator al Liturghiei, insistand in toate Vietile sfintilor isihasti pe care le-a scris, pe fidelitatea acestora fata de viata comunitara a manastirilor unde traiau. La Sfantul Sava, Palama a dobandit o oarecare notorietate in lumea athonita si, in varsta de 38 de ani, a inceput sa scrie. Prima sa lucrare a fost Viata lui Petru Athonitul, si a doua lungul tratat despre Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (compusa pentru respingerea celor care negau caracterul istoric al evenimentului comemorat de aceasta sarbatoare; printre ei se gasea probabil si Nichifor Gregora). Astfel, de la inceputul activitatii sale literare, Palama a facut dovada unui extrem atasament fata de Maica Domnului: Filotei a remarcat acest lucru si vom gasi acest atasament in toata opera doctorului isihast. Nu stim care sunt celelalte opere pe care Palama le-a redactat in acea epoca si despre care tot Filotei aminteste: probabil Capitolele despre rugaciune si curatia inimii, Raspunsul catre Pavel Asan, despre schima mare. Omilia a 40-a, despre Sfantul Ioan Botezatorul, a fost rostita tot la Athos, dar probabil intr-un sejur ulterior al lui Palama la Athos. Putem afirma cu certitudine ca Palama a redactat, in jurul anului 1336 - deci la Sfantul Sava - Tratatele apodictice despre purcederea Duhului Sfant, cu ocazia noilor discutii despre unirea Bisericilor, pentru care legatii papali au venit sa negocieze la Constantinopol, cu guvernul lui Andronic III, in 1333-1334".Cateheze imprimate de experienta personala a vietii liturgiceAcest fragment mai amplu, redat aici pentru prima data in limba romana, cadreaza foarte bine inceputul activitatii omiletice a Sfantului Grigorie. Omiletul era deja preot, fiind hirotonit la Tesalonic, in jurul anului 1326. Faptul acesta confirma ipoteza ca deja la 1334, de cand dateaza primele Omilii pastrate, probabil existau multe alte cuvantari, care insa nu sunt mentionate de nici un document istoric. Suntem insa indreptatiti sa credem ca desi Sfantul Grigorie a dus, dupa hirotonie, o viata pustniceasca, nu si-a ignorat misiunea invatatoreasca. Faptul este confirmat si de editorul colectiei in limba greaca, care ne ofera si el unele informatii in acest sens: "In totul, Omiliile lui, pe care le-a inceput cand a primit in vedenie harisma cuvantului, in Marea Lavra, catre 1334 si pe care le-a continuat, la "timpul cuvenit", pana putin inainte de moartea lui, trebuie sa fi fost in numar mare. Este evident ca nu au fost scrise toate omiliile care au fost rostite "la timpul potrivit", atata timp cat imprejurarile stabilite nu ingaduiau aceasta. Dar totusi, cele scrise trebuie sa fi fost mai numeroase decat cele care s-au pastrat si care sunt cuprinse in colectia Omiliilor lui. Vom intelege motivul acestui fenomen daca vom tine cont de faptul ca toate omiliile au fost scrise de insusi Sfantul Grigorie, fie inainte de a fi rostite, fie dupa, in acelasi manuscris. Aventurile proprii, dar si cele din Tesalonic si din apropierea centrului orasului, unde locuia omiletul, au contribuit ca numeroase omilii din acest manuscris sa se piarda. Pornind de la manuscrisele gasite, probabil s-au alcatuit la inceput mici parti de colectie de catre ucenicii sai. Se pare, chiar de catre Filotei Kokinos, care in mod repetat in Encomionul sau face referire la Omiliile sfantului. La fel si Dorotei al Tesalonicului a alcatuit o culegere. Este evident ca, daca existau dubluri sau mai multe omilii pe aceeasi tema, a fost aleasa cele mai reprezentative, conform ratiunii colectiei. Omiliile duble s-au pastrat doar pentru Inaltare, Schimbarea la Fata si Intrarea in Biserica". Activitatea omiletica prolifica a Sfantului Grigorie Palama, din care s-a pastrat doar o parte, reflecta constiinta acestuia despre importanta predicarii si a catehizarii imprimate de experienta personala a vietii liturgice si sacramentale a Bisericii."In al cincilea an (1330-1331) de vietuire pe muntele de langa Veria, silit de desele incursiuni ale sarbilor, s-a dus iarasi la Athos, asezandu-se aproape de Marea Lavra, in schitul Sfantul Sava si venind numai rar la Lavra, la Sfanta Liturghie. A inceput sa tina predici, apoi sa scrie." - Pr. Dumitru Staniloae. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 29 ianuarie 2011, semnat de Pr. Roger Coresciuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 559

Id: 29560

Data: Mar 28, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar