Ne aflam in faza in care, dupa secole, sfintii nostri se ridica din mormant. Incepand cu anul 1955, marele patriarh Justinian Marina, in plina epoca comunista, organizeaza canonizarea primului grup de barbati sfinti care s-au nascut sau au crescut in bratele acestui popor.Cimitirele din tara noastra sunt pline de sfinti, dar netrecuti in sinaxar de Biserica noastra Ortodoxa Romana. Am indraznit de mai multe ori sa invinuiesc, pentru aceasta, ierarhia superioara a Bisericii noastre. Cuvantul a ajuns in cer si de acolo a coborat harul lui Dumnezeu peste prelatii Bisericii noastre stramosesti, care s-au plecat peste hrisoavele noastre si de acolo au aflat ca eu am avut dreptate, ca din sanul acestui neam binecuvantat de Dumnezeu s-au nascut multi si mari sfinti. Dupa inceputul pe care l-a facut preafericitul patriarh Justinian, urmasii lui si in mod deosebit preafericitul parinte patriarh Teoctist, au umplut cerul de sfinti romani, iar lucrarea aceasta a continuat-o Patriarhul Daniel care, pe langa alte realizari epocale, a continuat cu canonizarea unor noi sfinti.Care au fost criteriile dupa care s-au condus ierarhii Bisericii noastre, cand au trecut in randul sfintilor, sunt cele recomandate de legile si canoanele stravechi ale Sfintei Biserici Apostolice Ortodoxe. In ce masura s-au respectat sau au putut respecta aceste legi si canoane, numai Soborul cel Mare din ceruri stie, in fruntea caruia sta Marele Arhiereu si Stapan al cerului, Iisus Hristos, Care inainte de a se inalta la cer si-a adunat ucenicii in jurul lui, in Muntii Galileii, si le-a spus: 'Datu-mi-s-a toata puterea in cer si pe pamant..' (Mt. 28,18). El va hotari daca arhiereii Lui de pe pamant, cand au canonizat Sfintii Romani, au fost drepti sau nu. Noi avem credinta ca nu s-a gresit cand, fiilor Poporului Roman, cel plin de har, li s-a deschis usa si au fost poftiti de Marele Arhiereu Hristos sa intre in Soborul Sfintilor din Cer. Noi credem ca nici nu au devenit cunoscuti toti sfintii pe care i-a avut Poporul Roman. Ierarhi si preoti, monahi si monahii, frati care din copilarie au trait in marile chinovii din tara, dar si in smeritele schituri, ce se afla in pesterile Muntilor Carpati. Multi dintre acestia au fost sfinti, desi nu i-a auzit nimeni vorbind, nici facand mari minuni, ci unii cu arhieresti si preotesti daruri, cu aceeasi ravna ca apostolii, au deschis portile cerului pentru multi, iar altii, modestii frati care bateau toaca si trageau clopotul in ograda manastirilor, precum si in pridvorul bisericilor, ori la strane si la altare au cantat o viata intreaga intru slava lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a Sfintilor. In zori sau la apusul soarelui, precum si in miezul noptilor, acestia au primit har peste har pentru nevointele lor, iar acum Domnul Cerului si al Pamantului ii are in jurul Lui, unde toti fac slujba care au avut-o pe pamant, cunoscandu-le numele tuturor. Sfinti multi s-au nascut si au crescut in tara noastra, in vatra satelor si in sanul familiilor. Acestia nu numai ca aveau haine ascetice, ci chiar erau asceti adevarati. Posturile, sarbatorile, pe care cu sfintenie le-au respectat, munca si ravna lor pentru Sfanta Biserica, le da dreptul sa fie cinstiti ca niste Sfinti. Femeilor si fecioarelor care bine isi cinstesc viata de mame si de fecioare nu le lipseste harisma sfinteniei. Iata cati mai sunt in tara la noi, pe care Soborul Bisericii nu i-a prins in randuiala canonizarii.Noi acum ne simtim datori sa pomenim si numele unui mare ierarh, care, daca ar fi trait in alte timpuri si in alte locuri, de mult timp s-ar gasi in Sinaxarele Bisericii lui Hristos. Viata acestui ierarh cu nimic nu a fost mai prejos decat a multor ierarhi de la Constantinopol, Ierusalim, Alexandria sau Roma, nici fata de luminatii ierarhi pe care i-a avut Pravoslavnica Biserica a Rusiei.Cu tinuta de mare prelat, acesta s-a impus in fata imparatului de la Viena si in fata demnitarilor de la curtile imparatesti, care desi erau straini de neamul si de legea lui si ostili fata de Biserica lui au trebuit sa-si plece fruntea in fata acestuia. Lui, valahului dispretuit de acesti mari seniori imperiali, toti i-au plecat fruntea. Plecand fruntea in fata acestui slujitor al altarelor din Ardeal, atat imparatul cat si demnitarii de la curtile imparatesti si-au plecat fruntea in fata poporului si a crestinilor pe care ii pastorea acest ierarh carturar, care avea in brate multe carti, scrise de el, carti care au o mare valoare stiintifica si teologica.Nu ii lipsea nici cununa de martir acestui ierarh, deoarece pentru Biserica si pentru poporul dreptcredincios din eparhia lui a suferit, a patimit si a fost rastignit de multe ori in viata.Nascut si crescut de o mama sfanta asa cum au existat multe mame, care au nascut si au tinut multi copii in brate, asa cum au fost mamele marilor capadocieni si ai celorlalti mari sfinti ierarhi, preoti si monahi, si mama acestui ierarh l-a crescut pe fiul ei in sfintenie, strecurandu-i in suflet de la inceput frica si credinta in Dumnezeu, dragostea de poporul care, desi departe de Carpati, era de un sange cu poporul roman. Sfintenia a fost atributul acestui om, inima si trupul lui le-a pastrat sacre, ca pe o jertfa predata lui Dumnezeu. Şi peste toate, ca o incununare a celorlalte daruri pe care le-a primit de la Dumnezeu, el, acest mare ierarh, a fost un mare iubitor a poporului roman din Ardeal, pe care l-a scos din intuneric la lumina si din umbra mortii la lumina Invierii lui Hristos. Era un arhiereu pascal, ce raspandea lumina pana in cele mai modeste si intunecate sate din Transilvania, Banat, Bihor si Maramuresul voievodal. Tot poporul din aceste tinuturi romanesti aveau numele lui pe buze si il pomeneau cu un sentiment de mare veneratie.Poporul roman din Ardeal si din celelalte spatii romanesti, de cand el s-a ridicat pe scaunul de mitropolit, de la Sibiu, tot poporul roman din Transilvania, Crisana si Maramures privea spre scaunul lui ca spre un tron imperial. El, pentru poporul roman, era mai mare decat imparatul de la Viena.El a trait modest, iubea pacea, chilia si singuratatea, dar in acelasi timp nu dispretuia intalnirea cu societatea inalta, pe care o impresiona prin eruditie si infatisarea maiestuoasa, cu care erau inzestrati doar oamenii chemati sa stea in fruntea popoarelor. Dar el niciodata nu se indeparta de poporul simplu, de taranii si de muncitorii care incepeau sa se formeze in acele timpuri si in orasele transilvanene.Om al timpului si al vremurilor, cum este fiecare om a lui Dumnezeu, Andrei Şaguna si-a castigat dreptul de a fi canonizat ca un mare ierarh deschizator de orizonturi noi si luminoase pentru Transilvania. El a contribuit la realizarea Marii Uniri a romanilor din 1918. Desi a trait mai inainte cu aproape un secol inainte de providentiala Unire a Poporului Roman, desavarsita la Alba Iulia, el a contribuit in mod substantial la actul unirii tuturor romanilor in vatra sacra a dacilor. A contribuit, pentru ca sufleteste a pregatit poporul roman din Ardeal. Acest popor, inainte de Şaguna, era un popor dezorientat, sarac sufleteste si fara simtul patriotic. Andrei Muresanu a scris imnul 'Desteapta-te romane' in vantul primavaratic starnit de Şaguna. Blajul era prins intr-un stil de viata, care nu era favorabil marilor idealuri ale Poporului Roman. De aceea, toti romanii de seama, care erau romani adevarati, au fost persecutati de prelatii de la Blaj, determinandu-i pe multi sa paraseasca Blajul, trecand in Ţara Romaneasca si in Moldova. Altii au plecat in Apus, unde au murit purtand in suflet nostalgia pamantului natal. In fruntea tuturor victimelor Blajului a fost episcopul Inochentie Micu, care, pentru ca a cerut drepturile legitime pentru Poporul Roman, a fost inchis la Roma, de unde n-a putut sa comunice cu Transilvania nici in scris, decat in mare taina.Şaguna a devenit mangaierea, speranta tuturor romanilor si pentru cei din strana dreapta, si pentru cei din strana stanga, si pentru cei greco-orientali, si pentru cei fara radacini confesionale.Pentru ca sa intaresc spusele pe care le-am exprimat aici, ca toti romanii il iubeau si venerau pe Şaguna, in incheiere, amintim aprecierile unor barbati care vorbesc despre Andrei Şaguna cu admiratie si veneratie. Intre acestia sunt: nemuritorul patriot Vasile Lucaciu, cleric greco-catolic, care pentru sentimentele lui patriotice a fost amenintat cu caterisirea, de episcopul Ioan de la Gherla, iar al doilea a fost poetul, filosoful si dramaturgul Lucian Blaga. Dumnezeu sa-i randuiasca un loc in randul sfintilor ierarhi ai lui Hristos! (Articol aparut sub semnatura Inaltpreasfintitului Parinte Arhiepiscop Justinian al Episcopiei Maramuresului si Satmarului si publicat in Ziarul Lumina din data de 19 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 761

Id: 15299

Data: Jul 21, 2011

Imagine: