Descoperirea treptata a tainelor dumnezeiesti

Faptul ca adesea Hristos le vorbeste unora dintre ascultatorii sai in pilde, iar altora lamurit reprezinta pentru predicatorul din toate timpurile un indemn de discernere a vointei si calitatii duhovnicesti a auditoriului.Vorbirea in pilde inseamna respectul pe care propovaduitorul trebuie sa il aiba in fata libertatii de alegere a celui care asculta: "Daca ar avea cineva indrazneala sa-i zica Lui: Dar ce este aceasta, o, Stapane, Tu, Care singur esti lumina tuturor celor care zac in intunericul necunostintei, lumina care lumineaza pe tot omul ce vine in lume, acum ii luminezi numai pe cei care sunt alesi drept ucenici ai tai, iar celorlalti le vorbesti acoperit, ca sa nu priceapa si sa nu fie luminati? Da, zice, fiindca a voit sa zideasca in aceasta lume numai pe om, o fiinta cu voie libera, dar a venit in lume nu ca sa nimiceasca, distrugand, ci ca sa mantuiasca faptura mainilor Sale". Parafrazand cuvintele Mantuitorului, Sfantul Grigorie Palama insista asupra libertatii pe care Dumnezeu o respecta omului. Vorbirea in pilde ii protejeaza pe cei mai putin doritori de impartasirea de harul dumnezeiesc de un contact abrupt cu invatatura dumnezeiasca. Hristos nu aduce sentinte definitive aplicabile celor cu o anumita reticenta initiala la cuvantul Sau, ci pune in prim-plan Revelatia si timpul implinirii poruncilor - "vara implinirii si rodirii cuvantului", tocmai pentru a oferi tuturor, la nivelul real de perceptie, hrana cea mai potrivita: "pentru aceasta, nu voi atrage la Mine pe nimeni cu forta, ci socotesc ca este drept ca numai pe cei vrednici, care voiesc din libera alegere sa fie luminati, si pe cei care inseteaza si cauta sa si lucreze cu fapta cunostinta cea mantuitoare".Asumarea cuvantului prin credinta si ascezaPredica palamita capata sensul cel mai potrivit in ansamblul intregii teologii a Sfantului Grigorie. Nu putem disocia teologia sa de expunerea acestei teologii intr-o maniera pastorala. In acest sens, Sfantul Grigorie accentueaza foarte mult faptul ca invatatura lui Dumnezeu poate fi accesibila tuturor, dar este intransigent atunci cand este vorba de modalitatea in care primitorii invataturii o aplica. Darul Duhului este pentru toti, insa nivelele de acceptare sunt diferite, de aceea, Sfantul Grigorie Palama este foarte atent atunci cand le subliniaza. Capacitatea de acceptare si de punere in lucrare a Revelatiei nu este potentata, asa cum am vazut in nenumarate randuri, de achizitii intelectuale sau de abilitati retorico-filosofice, ci de primirea si asumarea cuvantului prin credinta si asceza. In Omilia a 26-a, Sfantul Grigorie ne ofera inca o explicatie in acest sens: "Daca astfel, cuvantul invataturii Duhului isi are ratiunea in chipul semintei, urmeaza ca vara coacerii acestei seminte se talcuieste cu desavarsire prin credinta, ceea ce Mantuitorul iarasi arata lamurit despre multimea oamenilor care vor veni la credinta intru El, zicand ucenicilor Sai: "Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roada spre viata vesnica" (Ioan 4, 35-36 ). Caci dupa cum sub caldura soarelui sensibil spicele de grau se usuca si sunt pregatite pentru seceris si pentru adunat cand nu mai au nici o umezeala, la fel si soarele dreptatii, venind in trup pe pamant, a facut prin puterea Lui ca sufletele oamenilor sa se albeasca si sa se curateasca, schimbandu-le gandirea pervertita dintr-o viata impatimita, plina de caderi, si intorcandu-le din calea pierzaniei, pregatindu-le astfel pentru secerisul duhovnicesc, ca sa fie taiate mai desavarsit de la faptele necinstirii de Dumnezeu si ale necredintei si sa fie adunate prin credinta cea adevarata la viata vesnica".Lucrare vie a poruncilorVara cea plina de lucrare duhovniceasca devine perioada celor mai mari transformari din viata omului care se deschide cuvantului propovaduirii. Cel ce se deschide cuvantului harului devine din ce in ce mai capabil sa lucreze samanta pe care a primit-o prin propovaduire: "Daca fiecare dintre noi, fratilor, ar parasi grijile care il tin legat de cele de jos si-i pricinuiesc multe suferinte si osteneli pentru acestea, si si-ar pleca urechile si s-ar supune invataturii Duhului Sfant, cu intaietate ar fi laudat de catre Domnul, Care nu incuviinteaza grija de multe a Martei, cu toate ca osteneala acesteia era pentru El. Maria insa, spune Evanghelia, stand asezata langa El si ascultand cuvantul invataturii Lui, s-a invrednicit de partea cea buna". Sfantul Grigorie Palama indeamna mereu la o lucrare vie a poruncilor si la o asimilare a Revelatiei plina de constiinta relatiei vii si personale cu Dumnezeu: "Chiar cunoasterea lui Dumnezeu, Cel Care a zidit toate acestea, nu poate fi utila, daca este singura: "Ce folos putem avea noi din (cunoasterea) dogmelor, daca nu ducem o viata placuta (lui Dumnezeu), viata pe care Domnul a sadit-o pe pamant cand a venit?". Ioan, Teologul cel cu Gura de Aur, spune aceasta. Mai mult, nu numai ca nu este nici un folos in aceasta intelepciune, dar ea cauzeaza si mare vatamare; si cei despre care mi-ai spus ca ti-au tinut aceste discursuri pe care mi le-ai prezentat sunt si ei de asemenea vatamati. Ce spune de fapt "cel care nu a venit intru intelepciunea cuvantului, ca sa nu ramana desarta/ zadarnica taina Crucii" (I Cor. 1, 17, 2, 1), "cel care nu vorbeste cu cuvinte de induplecare ale intelepciunii omenesti" (I Cor. 2, 4), "cel care nu stie altceva, decat pe Iisus Hristos, si pe Acesta rastignit" (I Cor. 2, 2). Ce scrie acesta corintenilor? "Cunostinta semeteste". Vezi? Culmea raului, nelegiuirea cea mai proprie diavolului, orgoliul, se naste din cunoastere. Cum este asadar posibil ca orice patima sa provina din ignoranta? Cunoasterea curateste sufletul? Pavel zice: "Cunoasterea semeteste, iar iubirea zideste". Vezi ca exista o cunoastere care este lipsita de dragoste si care nu curateste deloc sufletul, ci il ucide; caci dragostea este capul, radacina si "trupul" a toata virtutea. De ce cunoasterea care nu zideste nimic bun (caci a zidi este propriu dragostei), de ce aceasta cunoastere ne-ar permite sa fim dupa chipul Celui Care este binele? Şi totusi, acest aspect al cunoasterii despre care apostolul zice ca "semeteste", apartine domeniului credintei si nu domeniului firii (create). Iar daca aceasta cunoastere "semeteste", cu atat mai mult va umple de mandrie cunoasterea despre care vorbim. Caci este naturala si e proprie "omului cel vechi"".Vezi ca exista o cunoastere care este lipsita de dragoste si care nu curateste deloc sufletul, ci il ucide; caci dragostea este capul, radacina si "trupul" a toata virtutea. De ce cunoasterea care nu zideste nimic bun (caci a zidi este propriu dragostei), de ce aceasta cunoastere ne-ar permite sa fim dupa chipul Celui Care este binele? Şi totusi, acest aspect al cunoasterii despre care apostolul zice ca "semeteste" apartine domeniului credintei si nu domeniului firii (create)." (Articol publicat in Ziarul Lumina din 11 decembrie 2010, semnat de pr. Roger Coresciuc)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 439

Id: 29559

Data: Mar 28, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar