Stau pe iarba verde din mijlocul unui satuc, Tocileni, înconjurat de dulcile coline ale Botosanilor, unde s-a ridicat cu multa truda si din iubirea unor oameni inimosi, o modesta casa taraneasca, acoperita cu stuf. Oglinda parca a celei în care a trait în primii ani ai vietii Parintele Patriarh Teoctist. Acum, adaposteste un muzeu cu obiecte personale. De fapt, adaposteste fiorul unor alte veacuri de traire, ce parca cheama puternic, mereu si mereu, spre o reîntoarcere în noi însine. În simplitate si tacere.Casuta s-a ridicat cu multa osteneala si greutati. Precum orice lucru bineplacut înaintea Domnului. Şi poate nu întâmplator, ziua de sfintire a acestei case memoriale, 5 mai 2014, a fost rânduita parca în apropierea acelei Duminici a Tomii 1928, când Toderas, la cei 13 ani ai sai, îsi lasa oile si parasea aceasta casa parinteasca spre a-si lega de-a pururi destinul de casa cereasca.Stau pe prispa casei si ma minunez de toti acesti oameni frumosi si simpli, arzând de a împlini o lucrare spre marturia unei vietuiri taranesti din urma cu o suta de ani si, totodata, spre pururea vie, memoria personalitatii celui de al cincilea Patriarh al Bisericii noastre. Îi vad pe ei toti si nu pot sa le cuprind pe un petic de hârtie nici trairea, nici jertfa, nici smerenia cu care si-au asezat fiecare dintre ei obolul în ridicarea acestei casute. „Aici a fost o mlastina, nimeni nu revendica terenul. Nu era gard, nu era nimic, vitele veneau si treceau de-a dreptul“, povestea domnul Cozmin Epuras, primarul din Stauceni. Cine i-a îndemnat sa arda, cu atâta truda, în împlinirea acestei lucrari, cu sprijinul sustinut al Patriarhiei Române, al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, al Protopopiatului Botosani si cu ajutorul multor buni credinciosi?Din spusele lor, la ultima întâlnire cu Parintele Patriarh Teoctist în septembrie 2005 pe meleagurile Botosanilor l-au rugat sa le dea binecuvântarea de a ridica o astfel de casuta, spre pomenirea sa, iar Parintele Patriarh avea sa rosteasca în multa sa smerenie: „Apoi, nu va îngreunati cu atâta osteneala... Mai bine ridicati iata, asa, o troita…“ Şi, în câtiva ani, aveau sa se împlineasca toate: si casuta, si fântâna si bustul, si troita, precum o fereastra spre cer a acestei lucrari, ce pecetluieste ascultarea glasului lui Dumnezeu. Ei toti, personalitati distinse ale Consiliului Local Stauceni, dl Mihai Chihaia, dl Cozmin Epuras, dl profesor Nelu Dumitriu si dl arhitect Mihai Mihailescu, dna Steliana Baltuta, fost sef al Sectiei de Etnografie a Muzeului Judetean Botosani, dl Mihai Arapasu, sunt doar câteva chipuri care au facut posibila împlinirea acestei lucrari. Şi câte alte nestiute mâini batatorite si chipuri arse de soare s-au alaturat în aceasta tainica lucrare, inimi frânte si smerite bineplacute în fata Domnului?Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 729

Id: 42824

Data: Jul 30, 2014

Imagine: