Ziua de 2 iulie a fiecarui an ne prilejuieste fericite clipe sa ne amintim de figura luminoasa a Domnitorului Ştefan cel Mare si Sfant, un luptator jertfelnic pentru demnitatea credintei si a neamului nostru, un ctitor darnic si harnic care si-a turnat chipul lui Hristos Dumnezeu in bronzul inimii sale incandescente dupa dorul de Cer si tara.S-au scris studii, s-au organizat simpozioane in care s-au subliniat virtuti, dar mai ales lucrarea harului Duhului Sfant in zbuciumata-i viata pamanteasca, evidentiindu-i-se domnia Sa glorioasa, precum si alesele lui infaptuiri. Totusi, niciodata nu va fi indeajuns. Mai este loc sa gasim noi marturii si slove alese despre maritul Ştefan al Moldovei. Astazi va propun sa le culegem din literatura; romanul 'Viata lui Ştefan cel Mare', de Mihail Sadoveanu. 'Ceahlaul literaturii romane' a realizat multe portrete ale domnitorilor batranei Moldove: Ştefan cel Mare, Petru Aron, Ioan Voda cel Cumplit, Vasile Lupu, Ştefan Tomsa, Petru Şchiopul, Gheorghe Duca, Grigorie Ghica, Ieremia Movila, Cuza Voda si altii. Ştefan cel Mare se distinge ca fiind cel mai puternic si mai iubit, dar si mai impresionant construit dintre toti eroii sadovenieni.In romanul 'Viata lui Ştefan cel Mare', autorul face o atenta si documentata expunere a vietii legendarului domnitor. Se stie ca Sadoveanu era un meticulos cercetator al vechilor hrisoave, asa incat putem considera aceasta carte drept o istorie romantata a domniei lui Ştefan cel Mare, bazata pe documente. Insa, pe langa izvoadele istorice, prozatorul a mai avut o sursa de inspiratie: il avea in suflet pe bine-credinciosul sau voievod, asa cum il are si-l poarta in taina inimii orice roman fascinat de istorie si legenda. Asa se explica patosul cu care romancierul a lucrat la amintita carte. Profira Sadoveanu, fiica scriitorului, destainuia la un moment dat imprejurarile in care tatal ei a scris-o. Tamaia casa foarte des si mai ales camera unde scria, aducandu-si mai multe icoane pe care le aseza langa un portret ce-l infatisa pe Ştefan Voievod. Pentru a intregi ambianta medievala, l-a rugat pe vladica Nicodim de la Neamt sa-i imprumute un pocal din vechime cu care servea apa sau vinul la masa. Astfel, in odaia sa de scris, ticsita cu clituri de carti, spiritul lui Ştefan cel Mare invia in sufletul literatorului ca o mareata neliniste. Aceasta stare aducea fiori de taina si lumina, pe care ii regasim in paginile cartii scrise nu atat cu condeiul, cat mai ales cu inima. Pe langa firul epic, pe langa informatiile biografice legate de viata lui Ştefan cel Mare, este demn de retinut faptul ca scriitorul foloseste mai multe sintagme care fac referire la viata duhovniceasca a omului de stat, Ştefan, culminand cu afirmatia din finalul cartii in care Sadoveanu 'proclama' ceea ce poporul drept-credincios a simtit dintotdeauna, sfintenia ilustrului domnitor: '…ingerul a venit sa cerceteze pe robul lui Dumnezeu Ştefan-Voievod cel Mare si Sfant'.Atasamentul paradigmaticului domnitor fata de valorile cele nepieritoare, credinta in Dumnezeu si dragostea fata de Biserica poporului, se vede chiar de la inceputul domniei sale. Mitropolitul Teoctist nu este nepasator fata de persoana care va conduce politic poporul lui Dumnezeu din Moldova. De aceea, participa cu boierii si targovetii la primirea voievodului la locul numit Direptate. Şi nu doar a asistat la primire, ci l-a incoronat si miruit, semn ca Dumnezeu l-a ales si l-a uns sa fie domn al Ţarii Moldovei. De altfel, intreg romanul este puternic ancorat in lumea eclesiastica. Numele divinitatii apare de peste o suta de ori in intregul fir epic al cartii. Intalnim pagini intregi desprinse parca din sinaxare sau eroi carora scriitorul le-a asezat in grai cuvinte intelepte din cartile Sfintei Scripturi. Prozatorul isi incheie scrierea prezentand clipele cele din urma ale maritului Voievod, atunci cand Dumnezeu a dat semn ca sufletul sau sa fie eliberat de mucenicia acestei vieti, spiritul lui ramanand in lucruri si-n infaptuiri, incercand sa ne calauzeasca pe caile viitorimii.Urmele lasate de vrednicul domnDe la mutarea sa la Cer, Moldova ii poarta pecetea dragostei netarmurite. S-au prefacut hotare, s-au perindat generatii si generatii. Pretutindeni au ramas lacasurile sfinte pe care el le-a ridicat intru slava Celui Preainalt, dar si relicvele cetatilor de aparare, ale caror ziduri au fost martore la actele de vitejie a lui Ştefan si a ostenilor sai, care si-au daltuit numele in constiinta neamului nu doar pe pietre de pisanii sau in prafuite cronici, ci mai ales cu al lor sange mucenicesc pe zidurile voievodalelor fortarete.De peste cinci veacuri, aceasta putere domneste in toate cotloanele tinutului invederandu-ne ca din lacasurile cele nepieritoare, Ştefan cel Mare si Sfant vegheaza necontenit acest petic de pamant romanesc, numit Moldova. (Articol publicat in Ziarul Lumina , Editia din data de 2 iulie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 440

Id: 14895

Data: Jul 2, 2011

Imagine: