1. Sfantul si marele Mucenic al lui Hristos Pantelimon a trait in cetatea Nicomidia, din Asia Mica, pe timpul imparatului Maximian (286-305 d.Hr.). Tatal sau era senatorul pagan Eustorgiu, iar mama sa era crestina si se numea Euvula. Ei l-au numit pe copilul lor Pantoleon, ceea ce se talcuieste cu totul leu , nume prin care s-a aratat mai inainte curajul marturisirii de care avea sa dea dovada. De mic mama sa a inceput sa sadeasca in inima lui credinta in Hristos si bunele deprinderi crestine, dar ea s-a stins de tanara. Biserica o pomeneste intre Sfinti, la 30 martie, ca model de mama crestina si marturisitoare. La inceput tatal sau l-a dat la invatatura gramaticii si, dupa ce a sporit in cartile elinesti si a invatat filosofia, l-a indemnat si l-a trimis pe tanarul Pantoleon la scolile paganesti ale vremii pentru a invata mestesugul doctoricesc. El a mers la vestitul doctor al vremii, Eufrosin, despre care se spunea ca era desavarsit in mestesugul vindecarii trupesti.

In vremea aceea, era in Nicomidia un preot batran, cu numele Ermolae, care, dupa ce a fost ucis de pagani Sfantul Antim, episcopul Nicomidiei († 3 septembrie 303), se ascundea cu putini crestini intr-o casa mica si nestiuta. De la acesta, tanarul Pantoleon a invatat tainele credintei si a inteles puterea de vindecare a lui Hristos, Doctorul sufletelor si al trupurilor. Plecand intr-o zi de la Ermolae, Pantoleon a gasit pe drum un copil care tocmai murise, muscat de o vipera. Atunci s-a rugat Mantuitorului si indata copilul a inviat, iar vipera a murit. Uimit de puterea lui Hristos, Pantoleon s-a intors la Ermolae, a primit botezul si a zabovit sapte zile, impartasindu-se cu Sfintele Taine, rugandu-se si primind invatatura de la batranul preot.

Dupa aceasta, tanarul Panto-leon s-a dedicat vindecarii oamenilor, atat prin mestesugul doctoricesc, dar mai ales prin rugaciune si insemnarea cu semnul Crucii. El savarsea aceste vindecari fara sa ceara bani sau vreo altfel de rasplata de la cei vindecati. Acestora el le arata in schimb marea putere a lui Hristos, spre Care ii indrepta, ca sa devina crestini. Sfantul tamaduitor a ajuns cunoscut in acele locuri, iar dupa vindecarea unui orb vestea despre el a ajuns pana la imparat. Fiind de fata la vindecarea orbului, tatal Sfantului, Eustorgiu, a fost increstinat atunci chiar de fiul sau, iar la scurt timp s-a mutat la cele vesnice. Atunci Pantoleon a eliberat sclavii si a impartit saracilor toata mostenirea sa. Vestea despre minunile lui ajungand la imparatul Maximian, acesta l-a chemat intai pe orbul vindecat, ca sa-i spuna cum a dobandit vederea. Cel vindecat a marturisit ca Pantoleon l-a tamaduit cu puterea lui Hristos, in Care si el credea cu tarie. Auzind acestea, imparatul s-a maniat tare si a poruncit sa i se taie capul celui ce fusese orb, iar Pantoleon, tamaduitorul lui, sa fie prins si adus la judecata. Aici, Sfantul a ramas neclintit in credinta sa si nici la fagaduintele imparatului, nici la infricosarile cu chinuri grele, n-a incetat sa marturiseasca statornic credinta in Hristos. A fost batut cumplit, ars cu faclii, pus intr-un cazan cu plumb topit, apoi aruncat fiarelor salbatice. Fiind pazit nevatamat cu dumnezeiasca putere, Pantoleon a fost cercetat de Domnul Hristos, Care S-a aratat in chipul batranului Ermolae, vindecandu-i ranile si imbarbatandu-l in marturisire.

Apoi imparatul a trimis la moarte pe preotul Ermolae, impreuna cu ucenicii sai Ermip si Ermocrat, iar a doua zi, vazand staruinta in credinta a lui Pantoleon, l-a osandit la moarte prin taierea capului cu sabia. Cand a venit acea groaznica clipa a mortii sale, Sfantul, implinindu-si rugaciunea catre Dumnezeu, a auzit glas din ceruri care i-a schimbat numele din Pantoleon in Pantelimon, adica cel cu totul milostiv . Atunci, Mucenicul a intins de bunavoie gatul spre sabie si i s-a taiat capul. Era ziua de 27 iulie a anului 305.

Multe minuni s-au savarsit apoi la moastele Sfantului Pantelimon, raspandite in toata lumea crestina. Capul Sfantului se afla astazi la Manastirea Sfantul Pantelimon din Muntele Athos, iar alte parti din moastele sale se gasesc la Manastirea athonita Grigoriu. Bratul drept al Sfantului a fost adus de la Athos, la 23 septembrie 1750, de catre domnitorul Grigorie II Ghica si asezat spre inchinare in Biserica spitalului Sfantul Pantelimon, ctitorit de el la marginea orasului Bucuresti. In anul 1960 racla cu moastele Sfantului a fost stramutata la Biserica Sfantul Nicolae din orasul Pantelimon, unde se afla si astazi. Alte parti din moastele Sfantului se gasesc la Catedrala Arhiepiscopala Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Constanta, la Manastirea Sfintii Voievozi din Slobozia, la Manastirea Plumbuita din Bucuresti si in alte sfinte locasuri din tara.

Pentru rugaciunile Marelui Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

2. Sf. Cuvioasa Antuza - A fost stareta unei manastiri in timpul imparatului Constantin al V-lea Copronim (741-775) iconoclastul. Din porunca acestui imparat manastirile au fost jefuite, aurul si argintul icoanelor pradat, sfintele moaste aruncate in mare, iar calugarii si calugaritele batute si alungate. Stareta Antuza a indurat si ea batai si izgonirea din manastire impreuna cu cele 90 de maici.

[gallery-j]img/19143[/gallery-j]

The post 27 M †) Sf. Mare Mc. si Tamaduitor Pantelimon; Sf. Cuv. Antuza appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1173

Id: 60768

Data: Jul 26, 2016

Imagine: