Patru icoane monumentale, pictate in mozaic, atrag atenția celor care intră in biserica Mănăstirii Antim. Sfantul Alexie și Sfanta Agata străjuiesc ușa sculptată de insuși ctitorul mănăstirii, Sfantul Antim Ivireanul. In extremități se află icoana Sfantului Nicolae și cea a Sfantului Antim, episcopul Nicomidiei.

Aceste patru icoane, lucrate in perioada 1949-1950, sunt printre cele mai importante realizări ale pictoriței Olga Greceanu, o personalitate a culturii și spiritualității romanești și fiică duhovnicească a Părintelui Sofian Boghiu.

Iată cum percepe aceste mozaicuri criticul și istoricul de artă Adina Nanu:

„Aparținand unor tipuri umane diferite (…), aceștia au chipurile deopotrivă transfigurate de o intensă trăire interioară, inălțandu-se in fața credincioșilor ca modele spirituale de o rară frumusețe. Culoarea cantă pe suprafețele sticloase, mereu proaspete, ca umede: gălbuiul, vibrat cu accente de ocru și roșu, lucește ca aurul, pe cand rozuri sau verzuiuri pastelate sunt puse in valoare de fondul albastru inchis”.[1]

Sfantul Antim Ivireanul și cei patru ocrotitori

Mozaicurile de la intrare trimit la icoana care se poate vedea in prezent in stanga catapetesmei, in care sunt reprezentați aceiași patru sfinți. Icoana a fost pictată chiar de Sfantul Antim Ivireanul. Acesta l-a infățișat in icoană pe ocrotitorul său spiritual, Sfantul Antim, episcopul Nicomidiei, cinstit in 3 septembrie.

Prezența Sfintei Agata este justificată de faptul că intr-o zi de 5 februarie, data pomenirii sfintei, Sfantul Antim a decis, printr-o descoperire dumnezeiască, ridicarea mănăstirii.� Sfantul Ierarh Nicolae a fost reprezentat, deoarece acesta era ocrotitorul vechii biserici de lemn pe locul căreia a fost ridicată Mănăstirea Antim, aspect menționat de Părintele Andrei Scrima in lucrarea „Timpul Rugului Aprins”: „Sf. Nicolae, hram al unei biserici de lemn dăinuind odinioară in curtea viitoarei manăstiri a Tuturor Sfinților”.[2]

Sf. Alexie, ocrotitor al noului ierarh

In data de 16 martie 1705, Sfantul Antim, pe atunci stareț al Mănăstirii Snagov, a fost ales episcop de Ramnic. In ziua următoare, 17 martie, data la care este cinstit Sfantul Alexie, acesta a fost hirotonit arhiereu. Sfantul Antim insuși punctează acest aspect: „La 17 zile ale lui martie, in ziua sfantului Alexie, omul lui Dumnezeu (…) m-am hirotonit arhiereu”.[3]

Această legătură este menționată și de Părintele Andrei Scrima: „Sfantul Alexie era patronul zilei cand fusese investit in arhierie Părintele Antim.”[4]

Evlavia pe care noul ierarh o avea pentru Sfantul Alexie se putea datora și faptului că ambii au cunoscut sentimentul instrăinării față de familie și de locurile natale, in contexte diferite.

Sfantul Alexie a fugit din patria sa și de langă cei dragi, pentru a-și inchina pe deplin viața lui Hristos. Sfantul Antim a fost luat de turci de langă familia sa și dus in robie la Constantinopol. A fost răscumpărat ulterior de Patriarhul Dositei Notara, care l-a tuns in monahism. Astfel, acești doi sfinți au impărtășit experiența exilului, dar și-au desăvarșit viața in Hristos in patriile lor adoptive.

Sfantul Alexie se descoperă pictoriței Olga Greceanu

O altă frumoasă legătură există intre Sfantul Alexie și artista care a realizat cele patru icoane, Olga Greceanu. Aceasta descrie intr-un jurnal de-ale sale din anul 1972 modul in care a ajuns să lucreze mozaicurile de la Antim.[5]

„Era in noaptea de 29-30 august, intr-o luni spre marți. Prea sigur nu știu dacă a fost un vis sau o vedenie, cred că a inceput prin a fi vis și trezindu-mă in spaimă a continuat vedenia”.

„Am visat deci că era noapte și totul era invăluit in aur. Cădeau randuri și fulgi de aur strălucitori intocmai cum ar deșerta cineva din tavan saci cu praf de poleială. Atunci m-am trezit. (…)”.

„Am deschis ochii in plină noapte. Nu știu, dar văd o icoana enormă. De unde este icoana aceasta? Eu n-am avut-o, n-am avut-o pană acum in casă. De unde, cum de e la mine?”.

„Atunci, din mijlocul pulberii de aur care cădea mereu, aud un glas domol, dar bărbătesc: Eu sunt Sfantul Alexie, de azi inainte eu te voi ocroti, de azi inainte icoana mea va fi in casa ta”.

Olga Greceanu credea că sfantul care i s-a arătat in vis era Sfantul Ierarh Alexandru, cinstit in acea zi de 30 august. Aceasta continuă in jurnalul său:

„Dar pe la ora trei după-amiază, in aceeași zi, mă cheamă Preafericitul Patriarh că vrea să-mi facă o comunicare.(…) In scurt, era vorba să decorez in mozaic tinda Mănăstirii Antim. Sunt patru panouri inalte, pe fiecare cate un sfant. Cel dintai e Sfantul Alexie. Am uitat și de locul unde mă aflu, am uitat și de protocol și am țipat lovind o palmă de alta. Le-am spus degrabă visul și am incheiat cu reflexia: Acum ințeleg și visul, Inaltpreasfințite! A fost o telepatie, v-ați gandit la mine și nervii mei mi-au transmis visul”.

„Nu, mi-a spus Patriarhul, mișcarea a fost contrarie. Sfantul Alexie m-a indreptat spre dumneavoastră, căci pană azi la ora două, lucrarea era incă angajată cu pictorul Mazilescu. Dar fiindcă m-a ținut cu vorba și incă nu s-a apucat de lucru, m-am supărat și l-am dat afară. De asta v-am telefonat dumneavoastră. Ori visul a fost cu douăsprezece ore inainte. Și să știi că nu e vorba de Sfantul Alexandru, ci de Sfantul Alexie, Alexei, numit și omul lui Dumnezeu, pe care-l sărbătorim la 17 martie”.

In jurnalul său, Olga Greceanu face referire la Patriarhul Justinian Marina. Aceasta iși continua povestea, menționand faptul că atunci cand Patriarhul ii oferă o icoană pe care s-o aibă ca model, il recunoaște de indată pe sfantul care i s-a arătat in vis. „Icoana a rămas la mine acasă trei-patru ani. M-a ocrotit”, incheie Olga Greceanu.

Bibliografie

[1] Nanu, Adina, „Pictura monumentală realizată de Olga Greceanu”, in Revista Monumentelor Istorice, 1995, Numărul 1-2, Anul LXIV, p. 36-44.

[2] Scrima, Andre, „Timpul Rugului Aprins”, Editura Humanitas, 2012, p. 134.

[3] Șerbănescu, Niculae, Pr., „Mitropolitul Antim Ivireanul (1716 – 1966) in „Sfantul Antim Ivireanul – Un Ierarh misionar și Martir (evocări)”, Editura Basilica, 2016, p. 35.

[4] Scrima, Andre, „Timpul Rugului Aprins”, Editura Humanitas, 2012, p. 134.

[5] Mărturie a doamnei Dr. Carmen Tănăsoiu �in cadrul emisiunii „Realitatea spirituală”, difuzată in 4 octombrie 2020.

Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 214

Id: 77990

Data: Mar 17, 2023

Imagine: