Patriarhul Romaniei, la comemorarea Acad. Răzvan Theodorescu: Bun cunoscător al artei bisericeşti medievale din Romania

Patriarhul Daniel a transmis un mesaj omagial in cadrul evenimentului „Memento” organizat marți la Academia Romană, la implinirea unui an de la trecerea la cele veșnice a domnului academician Răzvan Theodorescu.�

In mesaj, Preafericirea Sa subliniază faptul că Răzvan Theodorescu a fost un cunoscător al artei bisericeşti medievale din Romania și iși exprimă speranța că academicianul „dăinuie şi va dăinui permanent in conştiinţa şi gandurile noastre de recunoştinţă pentru vasta şi deosebit de valoroasa operă pe care el a lăsat-o moştenire culturii romaneşti şi europene”.

Totodată, Patriarhul Romaniei iși amintește participarea Acad. Răzvan Theodorescu, cu numai cateva zile inaintea de plecarea sa la Domnul, la un simpozion la Palatul Patriarhiei.

Textul integral:


Academicianul Răzvan Theodorescu – bun cunoscător al artei bisericeşti medievale din Romania

Popasul comemorativ organizat de Academia Romană ca sesiune sub genericul „MEMENTO” şi in formă expoziţională, in cadrul Bibliotecii Academiei Romane, sub genericul „Remember”, marchează implinirea unui an de la plecare dintre noi, la 06 februarie 2023, a acadmicianului Răzvan Theodorescu, personaliate marcantă a culturii romaneşti din a doua jumătate a secolului XX şi din primele decenii ale secolului XXI.

Creator al unei vaste şi profune opere ştiinţifice, Răzvan Theodorescu şi-a consacrat amplele, laborioasele şi deosebit de fertilele sale cercetări şi remarcabilelel valorizări analitice şi sintetice ale acestora domeniului artei vechi romaneşti, in contextul prioritar al evoluţiilor din spaţiul sud-est european şi, pe un plan incă mai larg in contextul european şi euro-asiatic, in ansamblu.

El s-a arătat, astfel, ca un continuator de muncă al cercetărilor şi contribuţiilor ştiinţifice ale unor inaintaşi de seamă, precum au fost profesorii Virgil Vătoşianu, Grigore Ionescu sau Vasile Drăguţ.

Totodată, academicianul Răzvan Theodorescu a fost liderul respectat şi unanim recunoscut al generaţiei istoricilor de artă romani din deceniile de la cumpăna secolelor XX-XXI.

După terminarea, in anul 1963, a studiilor superioare la Facultatea de de Istorie a Universităţii Bucureşti, a inceput şi a desfăşurat, pană in anul 1990, o bogată şi rodnică activitate de cercetător, iar, mai apoi, şi de director adjunct ştiinţific la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” al Academiei Romane, consacrandu-se, dintru inceput domeniului artei medievale.

A publicat in acest răstimp o suită de lucrări consacrate unor monumete eclesiastice de inaltă valoare, ca mănăstirile Dragomirna (1965) şi Bistriţa (1966), precum şi bisericile Stavropoleos din Bucureşti (1967) şi Trei Ierarhi din Iaşi (1979). Pe un plan de mai largă perspectivă a abordat incă din acest ultim an menţionat, 1979, diferite aspecte ale istoriei culturii şi artei romaneşti prin volumul de studii intitulat Itinerarii medievale.

Afirmandu-se cu pregnanţă ca un istoric de profunzime şi, totodată, de largă viziune al artei şi culturii romaneşti medievale, Răzvan Theodorescu a marcat domeniul său de cercetare mai cu seamă printr-o suită de lucrări de sinteză care au fost receptate incă dintru inceput şi dăinuie peste vreme ca repere fundamentale ale cercetării noastre de specialitate. Astfel, in anul 1974, cu prilejul celui de-Al III-lea Congres Internaţional de Studii Sud-Est Europene, desfăşurat la Bucureşti, a publicat, in Editura Academiei Romane, ampla lucrare intitulată „Bizanţ, Balcani, Occident. La inceputurile culturii medievale romaneşti”. Apoi, in anul 1976, a apărut, la Editura Meridiane, o nouă tratare sintetică asupra aceleiaşi perioade a secolelor V-XIV: „Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400)”.

Perspectiva asupra evoluţiei artei şi culturii romaneşti de pană la intemeierea statelor feudale avea să fie completată, in anul 1992, prin cele două volume consacrate secolelor XVI-XVIII, intitulate, la fel de sugestiv, „Civilizaţia romanilor intre medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800)” apărute la aceeaşi editură, Meridiane.

Aceste trei lucrări au avut menirea de a oferi viziunea de ansamblu a marelui cercetător şi profesor de la Universitatea Naţională de Arte asupra unei istorii ce a cuprins toate cele cinsprezece secole de istorie, artă şi cultură romanească pe care le-a abordat in cercetările sale.

Perspectiva amplă, cu conexiuni şi profunzimi remarcabile, a fost, apoi, completată şi prin alte lucrări importante cum a fost aceea consacrată picturii din aşa-numita epocă clasică moldovenească: „La peinture murale moldave des 15-eme – 16-eme siecles”, Ed. UNESCO, 1995, apoi iarăşi integratoarea perspectivă „Roumains et Balkaniques dans la civilization sud est europeene”, apărută in anul 1999 la Editura Enciclopedică, dar şi „Constantin Brancoveanu – intre �Casa Cărţilor� şi �Ievropa�”, Editura Rao, 2006, reeditată in anul 2012, intru intampinarea Anului Comemorativ 2014 al Sfinţilor Martiri Brancoveni.

In lucrările sale, Academicianul Răzvan Theodorescu (membru corespondent al Academiei Romane din 1993 şi titular din anul 2000) a adus, impreună cu viziunea amplu sintetică, exprimată permanent printr-o frazare bogată, complexă, elegantă, cu mulţime de lumini, contribuind la conturarea imaginii de ansamblu şi multe analize şi contribuţii proprii in inţelegerea unor aspecte mai puţin cunoscute, elaborand in acest sens teze ştiinţifice de mare valoare şi perenitate: teoria aşa numitelor „coridoare culturale”, expusă in contextul analizei evoluţiilor din secolele IV – XIV, teoria despre „momentum princeps” şi inceputurile artei sud-est europene in Evul Mediu, teoria tipologiilor aşa-numiţilor „oameni noi” („homines novi”) in calitate de ctitori ai perioadei medievale, teoria privind inceputurile epocii moderne in spaţiul ţărilor romane odată cu epoca brancovenească şi, in continuare, cu secolul al XVIII-lea, teză dezvoltată şi cu prilejul discursului de recepţie la Academia Romană din 21 noiembrie 2001 sub titlul „Despre prima modernitate a romanilor”, teoria influenţelor balcanice din zona nord-constantinopolitană a Salonicului in adoptarea unor tipologii ornamentale armeano-georgiene la anumite monumente celebre din spaţiul romanesc, cum sunt bisericile mănăstirilor Dealu şi Curtea de Argeş de la inceputul veacului al XVI-lea, sau mai tarziu, către jumătatea veacului al XVII-lea, Trei Ierarhi din Iaşii vremii lui Vasile Lupu, precum şi alte lumini interpretative de inaltă semnificaţie şi perspeectivă vizionară.

Din bogata sa operă ştiinţifică insumand peste 15 cărţi şi şase sute de studii şi articole, trebuie să menţionăm, in acest cadru comemorativ, contribuţia sa, in calitate de coautor şi coordonator la volumul III din Tratatul de Istoria Romanilor, apărut la Editura Academiei in două ediţii, in anii 2001 şi 2010, precum şi la Tratatul in două volume „Arta din Romania”, realizat in calitate de coautor şi coordonator al unui numeros colectiv, impreună cu academicianul Marius Porumb şi care, editat de Editurile Academiei Romane şi Mega din Cluj-Napoca, are inscris anul de apariţie 2018, cel al implinirii unui secol de la făurirea deplinei unităţi statale a poporului roman in anul 1918.

Această din urmă monumentală lucrare se poate spune că reprezintă viziunea generaţiei actuale de istorici de ară asupra artei de pe teritoriul ţării noastre de-a lungul timpului şi, totodată, incununarea unei strălucite şi deosebit de bogate activităţi cărturăreşti a academicianului Răzvan Theodorescu.

Nu putem incheia această succintă evocare a contribuţiilor marelui savant şi om de cultură pe care il comemorăm astăzi, pană in urmă cu un an contemporan de seamă al nostru, al tuturor, fără a aminti colaborările sale remarcabile cu Patriarhia Romană, cu Biserica Ortodoxă Romană in general, de-a lungul anilor şi intr-o specială privire in anii din urmă.

Menţionăm, spre exemplu, in acest sens, participările sale, intotdeauna de inaltă ţinută, la o suită de emisiuni memorabile ale postului de televiziune Trinitas al Patriarhiei Romane in cadrul ciclurilor „Moştenirea Brancovenească” şi „Comori ale Ortodoxiei” realizate la Palatul Mogoşoaia, la Muzeul Naţional de Istorie şi la Muzeul Naţional de Artă.

In mod deosebit ne emoţionează amintirea faptului că, doar cu cateva zile numai inainte de plecarea sa in veşnicie, la 06 februarie 2023, academicianul Răzvan Theodorescu, Vicepreşedinte al Academiei Romane in perioada 2018-2023, era prezent la un simpozion la Palatul Patriarhiei, organizat de Patriarhia Romană şi Academia Romană in cinstea aniversării Unirii Prinipatelor de la 1859, conferenţiind, cu aceeaşi vigoare şi elocvenţă din totdeauna, despre rolul fraţilor arhimandriţi Neofit şi Filaret Scriban in infăptuirea unirii Moldovei cu Muntenia şi, in consecinţă, intru fondarea Statului Roman modern.

Fotografie de grup la finalul sesiunii de comunicări despre Unirea Principatelor Romane de joi, 19 ianuarie 2023, la Palatul Patriarhiei. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Nimic nu prevestea atunci, in preajma zilei aniversare de la 24 ianuarie 2023, că eminentul cărturar avea să ne părăsească atat de curand. A fost cea din urmă prezenţă publică a sa pe Dealul Patriarhiei.

Acum, la popasul comemorativ ce marchează implinirea unui an de la sfarşitul vieţii sale pămanteşti, rămanem incredinţaţi că academicianul Răzvan Theodorescu dăinuie şi va dăinui permanent in conştiinţa şi gandurile noastre de recunoştinţă pentru vasta şi deosebit de valoroasa operă pe care el a lăsat-o moştenire culturii romaneşti şi europene.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane


Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu


Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 75

Id: 80352

Data: Feb 20, 2024

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).